Astăzi, Joi, 16 Noiembrie, 2023 Sf. Ap. și Evanghelist Matei 1 Timotei 3 1 Vrednic de crezare este cuvân- tul1: De poftește cineva episco- pie, bun lucru dorește. 2 Trebuie însă ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei2, veghetor asupră- și, măsurat, cuviincios, primitor de străini, destoinic să-i învețe pe alții, 3 nu bețiv, nu bătăuș, ci potolit, nu certăreț, nu iubitor de argint, 4 bine chivernisindu-și casa lui, avându-și copiii ascultători cu toată bunăcuviința 5 – că dacă cineva nu știe să-și rânduiască propria sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? –; 6 să nu fie de curând botezat3, ca nu cumva, orbit de trufie, să 1 Ca și la 1, 15, sintagma trebuie înțeleasă: e sigur ceea ce s’a spus; sau: un lucru e cert. 2 Celibatul episcopilor, recrutați din- tre călugări, e o practică mai târzie a Bisericii, încă necunoscută în vremea lui Pavel; accentul cade pe monogamie și pe căsătoria unică. 3 Literal: neofit; prea nou (fără sufi- cientă vechime) în trebile bisericești. cadă în osânda diavolului4. 7 Dar trebuie să aibă mărturie bună de la cei din afară5, ca nu cumva să cadă în ocară și’n cursa diavolului. 8 Diaconii, de asemenea, să fie cuviincioși6, nu vorbind în doi peri, nu dedați la vin mult, nu agonisitori de câștig rușinos, 9 păstrând taina credinței în cu- get curat. 10 Dar și aceștia să fie mai întâi puși la încercare; apoi să fie făcuți diaconi, dacă sunt fără prihană. 11 Femeile, de asemenea, să fie veghetoare asupră-le, nu cleve- titoare, cumpătate, credincioase întru toate. 12 Diaconul7 să fie bărbat al unei singure femei, să-și chiverniseas- că bine casa și pe copiii săi. 13 Fiindcă cei ce-și fac bine sluj- ba, rang bun își dobândesc și 4 = În aceeași osândă cu diavolul, a cărui cădere a fost pricinuită de păcatul său capital: trufia. 5 = De la necreștini. 6 = Demni; respectabili; serioși. 7 În original, substantivul e la plural; în românește e preferabil singularul generic (ca în versetul 2). mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus. Luca 16 1 Și le spunea și ucenicilor Săi: „Era un om bogat care avea un iconom; și acesta i-a fost pârât că-i risipește avuțiile. 2 Și chemându-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine? Dă-mi so- coteala iconomatului tău, fiindcă nu mai poți fi iconom. 3 Iar iconomul și-a zis în sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine… 4 Știu ce-am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din ico- nomat, ei să mă primească în casele lor. 5 Și chemând, câte unul, pe fiecare din datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: Cât îi ești dator stăpânului meu? 6 Iar el a zis: O sută de măsuri8 de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul, așază-te și scrie re- pede cincizeci. 7 După aceea i-a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri9 de grâu. El i-a 8 Batos: unitate ebraică de măsurat lichide, egală cu 37 litri; în total, 3.700 litri, deci o datorie foarte mare. 9 Koros: unitate ebraică de măsurat cereale, egală cu 370 de litri; deci un zis: Ia-ți zapisul și scrie optzeci. 8 Și stăpânul l-a lăudat pe icono- mul cel nedrept, fiindcă a lucrat înțelepțește10, căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii. 9 Și Eu vă spun: Faceți-vă prieteni prin bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veșnice.11 total de 37.000 litri. 10 Stăpânul nu-l laudă pentru nedrep- tățile de dinaintea concedierii, deja sancționate, ci pentru abilitatea de a face față unei situații-limită. Potrivit unor exegeți, iconomul nu a falsificat chitanțele, ci le-a redus la valoarea lor nominală, diferența fiind comisionul la care funcția îi dădea dreptul și pe care și-l pune astfel în rezervă pentru zilele negre ce-l așteaptă. Pe de altă parte, așa cum împărăția cerurilor poate fi luată cu asalt și intră în legitima posesie a cuceritorilor (Mt 11, 12; Lc 16, 16), inepuizabila vistierie a lui Dumnezeu e deschisă până și „jafului duhovnicesc”, dacă acesta urmărește salvarea (mântuirea) sufletului. 11 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire Pilda despre icono- mul cel nedrept dat în vileag. Vezi cum s-a priceput acesta să iasă din încurcătură? De ne-am pricepe cu toții să ne rostuim astfel viață tihnită după ieșirea din trup! Dar nu: „Fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii”. De ce s-a pus în mișcare iconomul? Fiindcă necazul îi sufla în ceafă. Apropierea nevoii i-a dat puteri și istețime și a reușit să se des- curce repede. Dar pe noi, oare, nu ne paște necazul? Moartea poate să ne ajungă în orice clipă, și după aceea vei da îndată soco- teală de iconomia ta. Toți cunosc acest lucru și totuși nimeni nu se urnește din loc. Ce mai întune- care va fi fiind și asta? Nimeni nu crede că va muri îndată, ci presupune că o să mai trăiască o zi-două; chiar dacă nu-și face o socoteală precisă, este, oricum, încredințat că mai are până când îl va ajunge moartea. De aceea i se și pare că necazul este încă departe, iar pregătirile spre a-l întâmpina le amână pentru altă dată. Nimeni nu are de gând să rămână întreaga viață neîndrep- tat, ci doar spune: „Nu azi”; și întrucât întreaga viață este alcă- tuită din „zile de azi”, piere grija de viitor.12 12 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.