Astăzi, Joi, 19 Martie, 2026 Sf. Mc. Hrisant și Daria, Claudiu și Ilaria Sf. Mc. Marian diaconul Isaia 28 14 De aceea, ascultați cuvântul Domnului, voi, bărbați necăjiți, și voi, mai-marii poporului din Ie- rusalim. 15 De vreme ce voi ați zis: „Fă- cut-am un legământ cu iadul și o înțelegere cu moartea: furtună nă- prasnică de va trece, ea nu va veni peste noi; din minciună ne-am făcut nădejde și de minciună vom fi ocrotiți”, 16 de aceea, așa zice Domnul: – Ia- tă, Eu voi pune în temeliile Sionu- lui o piatră de mare preț, anume aleasă, o piatră pentru capul un- ghiului, o piatră nestemată pentru temeliile lui; și cel ce va crede în El nu se va rușina.1 Text profetic care Îl anunță pe Iisus Hristos drept „piatra din capul un- ghiului”, pe care ziditorii o nesocotiseră (Ps 117, 22-23; Mt 21, 42). Sf. Chiril al Alexandriei: Piatra din capul unghiului e menită să unească doi pereți; Iisus Hris- tos este Cel ce i-a unit în Sine pe Evrei și Neamurile. În limba greacă, cuvântul „piatră” (líthos) e de genul masculin, motiv pentru care pronumele folosit aici îl păstrează. T. M. omite „în El”. Dintre 1 17 Și voi face ca judecata să fie spre nădejde, iar mila Mea va fi pentru cumpenele drepte; iar voi, cei ce zadarnic nădăjduiți în minciună, cum că furtuna nicicum nu va da peste voi 18 decât dacă vi s’ar strica legă- mântul cu moartea și dacă nă- dejdea voastră în iad n’ar mai sta în picioare, ei bine, dacă furtună năprasnică va veni peste voi, de ea veți fi culcați la pământ; 19 ori de câte ori va trece, vă va lua la vale; dimineață de dimineață ea va trece ziua, iar noaptea fi-va nădejde rea. Învățați-vă să auziți, 20 voi, cei necăjiți; noi nu putem să ne batem, noi înșine suntem prea slabi pentru a ne aduna. 21 Că în muntele necredincioșilor Se va ridica Domnul, și în Valea Gabaonului va fi; lucrurile Sale Și le va face cu mânie, chiar un lucru plin de amărăciune, și mânia Lui traducerile acestuia: „Cel ce crede nu se va grăbi” (KJV); „Cel ce crede nu va fi zorit” (RSV); „Cel ce se încrede nu se va clătina” (BJ); „Cel ce se sprijină nu va fi luat prin surprindere” (TOB); „Cel ce crede nu se va clătina” (OSTY). va lucra neobișnuit, și amărăciu- nea Lui neobișnuită va fi. 22 De aceea, nu vă veseliți, și nici legăturile voastre să nu se facă puternice, căci am auzit de lucruri isprăvite și retezate de Domnul Atotțiitorul, pe care El le va face pe’ntregul pământ. Facerea 10 32 Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, după urmașii lor și după națiile lor. Din ele s’au răspândit insulele neamurilor pe pământ după potop. 2 Facerea 11 1 Pământu’ntreg avea pe-atunci o singură limbă și aceleași cuvinte .3 2 Și a fost că, pornind din părțile Răsăritului, oamenii au găsit un șes în țara Șinear și s’au așezat acolo. 3 Și au zis unul către altul: „Hai să facem cărămizi și să le ardem în foc!” Și au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. Vezi nota de la v. 5.2 Această relatare preia o tradiție di- ferită de aceea a listelor genealogice precedente, care presupun existența mai multor limbi. Totuși, ideea centrală le este comună: diversitatea oamenilor își are originea într’o unitate primordială. 3 4 Și au zis: „Hai să ne clădim un oraș și un turn al cărui vârf să ajungă la cer, și să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăștiați pe fața ’ntregului pământ!” 5 Și S’a pogorât Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6 Și a zis Domnul: „Iată că ei sunt un singur popor și au toți o singură limbă; și acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce și-au pus în gând să facă. 7 Hai să ne pogorâm și acolo să le încâlcim graiul, pentru ca unul altuia să nu-și mai înțeleagă lim- ba”. 4 8 Și de acolo i-a împrăștiat Dom- nul pe fața ’ntregului pământ și ei au încetat să mai zidească cetatea și turnul. 9 E pricina pentru care cetatea aceea s’a numit Babilon , pentru că acolo a încâlcit Domnul limbile 5 Verbul syg-héo: a răsturna, a întoar- ce pe dos, a stârni confuzie, a amesteca (în sensul de a tulbura un lichid prin agitarea drojdiei), a încâlci, a răvăși, a înnegura, a încurca. În text, obiectul acestui predicat este „graiul” (singular). 4 La origine, ebraicul Babel (Bāb-ili) înseamnă „poarta lui Dumnezeu”. Prin- tr’o etimologie populară, el devine bālal = a amesteca, a încâlci, a produce con- fuzie. 5 a tot pământul și de acolo i-a împrăștiat Domnul Dumnezeu pe toată fața pământului .6 Proverbele lui Solomon 13 19 Învățătura îndepărtează sărăcia și ocara, iar cel ce și-a însușit mustrările va fi slăvit. 20 Dorințele credincioșilor îndul- cesc sufletul, dar lucrurile necre- dincioșilor sunt departe de cu- noaștere. 21 Cel ce umblă cu înțelepții în- țelept va fi, dar cel ce umblă cu descreierații, așa va fi cunoscut. 22 Pe păcătoși îi urmărește răul, dar pe cei drepți îi va ajunge binele. 23 Omul bun își va lăsa moște- nitori pe fiii fiilor, dar bogăția necredincioșilor e strânsă pentru cei drepți. 24 Drepții vor petrece mulți ani în bogăție, dar nedrepții degrab vor pieri. 25 Cel ce cruță nuiaua își urăște fiul, dar cel care-l iubește îl mustră Sancționarea orgoliului omenesc de a străpunge cerul (locuința lui Dumne- zeu) cu puteri proprii. Cu acest moment se începe nu numai istoria limbilor, ci și istoria mentalităților; când doi oameni „nu vorbesc aceeași limbă” înseamnă că ei gândesc diferit. 6 cu grijă.7 26 Omul drept mănâncă și-și sa- tură sufletul, dar sufletele necre- dincioșilor vor duce lipsă. Proverbele lui Solomon 14 1 Femeile înțelepte zidesc case, dar cea fără minte și-o dărâmă cu mâinile ei. 8 2 Cel ce merge drept se teme de Domnul, dar cel ce’n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu de- getul. 3 Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie, dar buzele înțelepților îi păzesc pe aceștia. 4 Unde nu sunt boi, ieslea e curată, dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului.9 5 Martorul de bună-credință nu minte, dar mărturia strâmbă ațâță minciuni. 6 La cei răi vei căuta înțelepciunea și nu o vei afla, dar priceperea e Cuv. Petru Damaschin: „Precum pă- rinții iubitori de fii își întorc cu mustrări, din iubire, pe fiii lor care fac lucruri nesăbuite, așa și Dumnezeu îngăduie încercările ca pe un toiag care-i întoarce pe cei vrednici de la viclenia diavolului”. 7 „Casă” = familie.8 E vorba de treieratul grâului, care’n vremile vechi se făcea sub picioarele boilor. 9 lesne de găsit la cei înțelepți.10 Tâlcuire „Cela ce cruță toia- gul, urăște pe fiul său; iar cela ce-l iubește îl ceartă cu osârdie” (Pilde 13, 25). Să-i lăsăm deoparte pe copii și să vorbim despre noi înșine. Cu privire la fiecare din noi aceste cuvinte înseamnă ur- mătorul lucru: nu te cruța pe tine însuți, pedepsește-te cu osârdie. Autocompătimirea este rădăcina tuturor abaterilor noastre spre pă- cat; iar cine nu va face pogorământ pentru sine, acela va sta neclintit întru cele bune. Mai înainte de toate, trebuie ținut în cea mai as- pră disciplină trupul, această slugă fără minte. Când îl istovești, este smerit; dar dă-i o cât de mică ușurare și va începe să-și scoată ghearele și să freamete cu ochi iubitori de patimi. Uluitor e însă acest fapt de care nici nu-ți mai vine să vorbești: toți sunt de partea trupului și născocesc pentru el tot soiul de desfătări. Chiar și știința nu poate, parcă, altfel. Ce fel de Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 10 știință va mai fi fiind și asta?11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 11