Astăzi, Joi, 8 Februarie, 2024 Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat Sf. Proroc Zaharia Iacob 1 19 Să știți, preaiubiții mei frați: tot omul să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie, 20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea și toată rămășița răutății, primiți cu dulceață Cu- vântul sădit în voi, cel ce poate să vă mântuiască sufletele. 22 Fiți dar împlinitori ai Cuvân- tului, și nu numai ascultători ai lui – amăgindu-vă pe voi înșivă. 23 Că dacă cineva este ascultă- tor al Cuvântului fără a-i fi și împlinitor, el seamănă cu omul care-și privește’n oglindă fața sa firească: 24 s’a privit și s’a dus și’ndată a uitat cum era; 25 dar cel ce se uită cu lua- re-aminte într’o lege desăvârșită, aceea a libertății, și a rămas în ea, fiind el nu un ascultător care uită, ci un împlinitor care face, acela fericit va fi în faptele sale. 26 Dacă cineva se crede că e cucernic1, dar nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, cucer- nicia lui e zadarnică. 27 Cucernicia curată și neîntina- tă înaintea lui Dumnezeu-și-Tatăl este aceasta: să-i cercetezi pe or- fani și pe văduve în necazul lor și să te păzești pe tine nepătat din partea lumii2. Marcu 10 17 Și pe când ieșea El în drum, un ins a alergat la El și, în- genunchind înainte-I, Îl întreba: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 18 Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. 19 Cunoști poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu păgubești pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. 20 Iar el I-a zis: „Învățătorule, 1 În sensul: religios; practicant al unui cult. 2 Sensul exact presupune și o dis- tanțare față de lume (desigur, lumea păcatului). pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea”. 21 Iar Iisus, cătând la el cu lua- re-aminte, l-a îndrăgit și i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: Du-te, vinde tot ce ai și dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și-Mi urmează Mie”. 22 Dar el, întristându-se de cu- vântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogății. 23 Și Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bogății, cât de greu vor intra ei în împărăția lui Dumnezeu!” 24 Iar ucenicii erau uimiți de cu- vintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu! 25 Mai lesne îi este cămilei3 să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția 3 O seamă de preoți și teologi din zilele noastre încă mai discută pe seama acestui cuvânt, în sensul că n’ar fi vorba de cămilă, ci de odgon. Confuzia vine de acolo că în greaca veche există două cuvinte învecinate care uneori se pronunță la fel: kámilos – kámilos, dar se scriu diferit: kámelos = cămilă și kámylos = odgon. Firește, orice hiperbolă absolutizează imaginea și implică absurdul, dar tocmai în aceasta constă puterea ei: cămila, pe lângă toate celelalte, are și cocoașă. lui Dumnezeu!” 26 Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: „Și cine poate să se mântuiască?…”. 27 Iisus, privind la ei cu lua- re-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumne- zeu toate sunt cu putință”.4 Tâlcuire Un oarecare a ve- nit la Domnul cu întrebarea: „Învă- țătorule bun, ce să fac ca să moș- tenesc viața veș- nică?”. Ce l-a făcut să întrebe asta? Oare n-avea Scripturile? Oare nu se citea în fiecare sâmbătă, pentru toți, din Lege? Toate acestea erau, și Scriptura, și tâlcuitorii ei; însă în societate domnea deo- sebirea de păreri, care îi încurca pe oameni. Fariseii spuneau una, saducheii alta, esenienii aveau și ei învățătura lor; iar în Galileea se mai făceau auzite, pesemne, și învățăturile păgânești și fie- care o ținea pe-a sa, cu multă încredințare. Era firesc ca un om 4 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia cu râvnă pentru mântuire să-și pună întrebarea: „Ce să fac, cărei învățături să îi urmez, pentru a nu-mi pierde sufletul?”. Situația noastră este foarte asemănătoare cu cea de atunci. Câte învățături nu se strecoară la noi și în școli, și în societate, și în literatură! Indiferentului nu îi pasă; dar cel căruia îi pasă, nu poate să nu-și pună întrebarea: „Ce să fac?”. Așadar, care este răspunsul la această întrebare? Același pe ca- re l-a dat Mântuitorul: „Să crezi și să trăiești după porunca lui Dumnezeu, iar la părerile ome- nești să nu iei seama; lasă-i să vorbească”. Și părerile învățaților noștri sunt la fel ca zvonurile și moda: azi una, mâine alta; tu în- să ia aminte doar la cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în veac. Ceea ce a poruncit Domnul nu poate schimba nici o filozofare omenească. Totul este de neîn- lăturat și trebuie împlinit: căci vom fi judecați după cuvântul Domnului, nu după filozofările noastre.5 5 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.