Astăzi, Vineri, 29 Martie, 2024 Sf. Sfințiți Mc. Marcu, episcopul Aretuselor, și Chiril diaconul; Sf. Mc. Iona și Varahisie; Sf. Ier. Diadoh, episcopul Foticeei Isaia 7 1 Și a fost că’n zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s’a ridicat Rațon, regele Aramului, ca împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, să lovească Ierusalimul, dar n’au izbutit să-l biruie. 2 Și’n casa lui David s’a adus o veste care spunea: „Aram a ținut un sfat de taină cu Efraim…”. Atunci sufletul i s’a uluit – și sufletul poporului său – așa cum un copac în pădure se clatină de vânt. 3 Și a zis Domnul către Isaia: „Ieși în întâmpinarea lui Ahaz, tu și fiul tău Iașub, cel ce a rămas, la iezerul din drumul de sus al țarinii nălbitorului.1 4 Și să-i zici: –  A i g rijă să nu vorbești și nu te teme, nici să-ți tremure inima din pricina acestor doi tăciuni care fumegă; fiindcă atunci când Îmi va trece mânia 1 Ebr.: „al țarinii lui Fulon”. E vorba de un rezervor situat în Valea Cedri- lor, care asigura alimentarea cu apă a Ierusalimului. cea iute, Eu iarăși voi vindeca. 5 Cât despre fiul lui Aram și fiul lui Remalia, de vreme ce ei s’au sfătuit în rău, zicând: 6 – Ne vom ridica împotriva Iu- deii și, după ce vom vorbi cu ei, îi vom întoarce de partea noastră, iar peste ea îl vom pune rege pe fiul lui Tabeel…, 7 așa zice Domnul Atotțiitorul: –  S fa tu l a ce sta n u v a d u ra , și nici măcar va fi; 8 ci capul lui Aram e Damascul și capul Damascului e Rețin; încă șaizeci și cinci de ani, și regatul lui Efraim va înceta să mai fie popor. 9 Iar capul lui Efraim e Somoron2 și capul lui Somoron e fiul lui Remalia; dar dacă nu credeți, nici că veți fi în stare să înțelegeți”. 10 Și Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zicând: 11 „Cere pentru tine un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adânc sau în înălțime!” 2 „Somoron” = Samaria. 12 Și a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici Îl voi ispiti pe Domnul!” 13 Iar el [Isaia] a zis: „Ascultă acum, tu, casa lui David: Nu vă ajunge că stați de capul oameni- lor? Stați acum și de capul lui Dumnezeu? 14 Pentru aceasta, Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara3 va purta în pântece4 și va naște fiu și-L vor chema cu numele de 3 T. M.: „o femeie tânără”… 4 Textual: en gastrì éxei. Cuvântul éxei e persoana a treia singular femi- nin de la verbul ého, al cărui prim și principal sens este: „a purta” (un măr în palmă, un șal pe umeri, o haină pe corp, o sabie la șold etc. etc.). Deseori e tradus cu „a avea”, dar tot în sensul de „a purta”, „a ține”, precum la Fc 8, 11: „porumbelul… avea în cioc o ramură verde de măslin”. Așadar, nu e vorba de marcarea unui început, ci de constatarea unui fapt, ceea ce se conjugă perfect cu expresia noutesta- mentară de la Matei 1, 18: (Maria) „s’a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt” (s’a pomenit că poartă sarcină). T. M.: „Iată, o tânără femeie va zămisli…”, dar citatul din Isaia în Matei 1, 23 este preluat din Septuaginta. Nu încape îndoială, deci, că textul se referă la un fapt extraordinar, suprafiresc: un prunc se va naște dintr’o fecioară (o tânără care nu a cunoscut bărbat), certitu- dine întărită de introducerea însăși a textului: „Domnul Însuși vă va da un semn”; or, semnul nu se dă pentru un fapt oarecare, obișnuit, banal. Profeția mesianică e cât se poate de limpede. Emanuel5. Facerea 5 32 Noe era de cinci sute de ani când le-a dat naștere celor trei fii: Sem, Ham și Iafet. Facerea 6 1 Și a fost că după ce au început oamenii a se înmulți pe pământ și li s’au născut fiice, 2 fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au luat dintre ele soții, care pe cine și-a ales6. 3 Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pu- rurea în oamenii aceștia, pentru că ei sunt numai trup; așadar, zilele lor vor fi o sută douăzeci de ani!” 4 În zilele acelea erau pe pământ uriași, și chiar după aceea, când 5 „Emanuel” înseamnă: „Dumnezeu e cu noi”. 6 Versetele 1-4: text enigmatic; in- serția unei străvechi tradiții pe care autorul Genezei nu și-a permis s’o omită. În limbajul biblic, „fii ai lui Dumnezeu” sunt oamenii superiori, evoluați, virtuoși, în timp ce „fii ai oamenilor” sunt cei inferiori, primitivi, instinctuali, păcătoși. Din unirea aces- tor două „specii” atât de diferite s’au născut „uriașii”, ca o culme a răutății de pe pământ, răutate pe care Domnul o va eradica prin potop. fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și acestea le dăruiau fii: aceștia sunt uriașii din vechime, oamenii cei vestiți. 5 Dar Domnul Dumnezeu a văzut că răutatea oamenilor s’a mărit pe pământ și că toată închipui- rea din gândul inimii lor era fără’ncetare numai spre rău. 6 Și S’a căit Dumnezeu că l-a făcut pe om pe pământ, și S’a mâhnit întru inima Sa. 7 Și a zis Domnul: „Șterge-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om pân’ la dobitoc și de la târâtoare pân’ la păsările cerului, căci Mă căiesc că le-am făcut”. 8 Noe însă a aflat har în fața Domnului Dumnezeu. Proverbele lui Solomon 6 20 Fiule, păzește legile tatălui tău și nu lepăda rânduielile maicii tale; 21 ține-le pururea lipite de sufle- tul tău și’n jurul grumazului tău înfășurate; 22 când umbli, călăuză să-ți fie; când dormi, să te păzească, iar când te scoli, să stea de vorbă cu tine. 23 Că porunca legii este sfeșnic și lumină și drum în viață și mustrare și învățătură, 24 ca să te păzească de femeia cu bărbat și de pâra limbii străine. 25 Să nu te biruiască pofta de frumusețe, nici nu te lăsa vânat de înșiși ochii tăi și nici nu te lăsa înșelat de genele ei; 26 că prețul desfrânatei este cât al unei pâini, dar femeia vânează sufletele cinstite ale bărbaților.7 27 Oare va ascunde cineva foc în sân fără să-și ardă hainele? 28 Oare va călca cineva pe jăratic fără să-și ardă picioarele? 29 Așa-i cu cel ce intră la femeie cu bărbat: tot cel ce se atinge de ea nu va fi fără vină. 30 Nu-i de mirare când cineva e prins furând, că el fură ca să sature un stomac flămând; 31 și dacă-i prins, de șapte ori va plăti și cu toate averile lui se va răscumpăra; 32 dar desfrânatul e lipsit de min- te, pricină pentru care-și agoni- sește pieirea sufletului; 33 chinuri și ocară suferă și batjo- cura lui în veac nu se va șterge. 34 Căci gelozia aprinde mânia bărbatului ei și milă nu-i va fi în ziua răzbunării; nici o răscum- părare nu-i va stinge dușmănia, nici mulțime de daruri va fi să-l 7 Desfrânata de profesie se vinde pentru ca să trăiască, dar femeia adul- teră nu-și urmărește decât poftele. îmblânzească. Proverbele lui Solomon 7 1 Fiule, păzește-mi cuvintele și din poruncile mele fă-ți un sfat de taină.8 Tâlcuire „Nu va rămâne Du- hul Meu pururea în oamenii aceș- tia, pentru că sunt numai trup” (Fac. 6, 3). În om există două tendin- țe contrarii, însă con- știința este una singură. Caracte- rul oricărei personalități umane este definit prin partea spre care ea înclină. Dacă înclină spre par- tea duhului, omul va fi duhov- nicesc; dacă înclină spre partea trupului, omul va fi trupesc. Du- hul nu piere nici în cel trupesc, însă e înrobit și nu are nici un cuvânt de spus. El e subjugat și înrobit trupului ca un rob stă- pânului său, născocind pentru el toate desfătările cu putință. Nici în omul duhovnicesc trupul nu piere, dar se supune duhului și lucrează pentru el, pierzându-și 8 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia dreptul la hrană – prin postire, la somn – prin priveghere, la odihnă – prin necontenită trudă și istovire, la desfătarea simțuri- lor – prin însingurare și tăcere. Dumnezeu nu rămâne acolo unde împărățește trupul, fiindcă orga- nul comuniunii Sale cu omul este duhul, care nu este într-o astfel de situație la locul ce i se cuvine. Prima oară, se simte apropierea lui Dumnezeu atunci când duhul începe să-și ceară drepturile prin mișcările fricii de Dumnezeu și ale conștiinței; iar atunci când și conștiința împreună cu libertatea înclină în această parte, Dumne- zeu intră în comuniune cu omul și începe să locuiască în el. Din acel minut vor începe să se îndu- hovnicească și sufletul și trupul, și omul lăuntric și cel văzut, până ce Dumnezeu va deveni totul în toate în acel om, și el, înduhovnicindu-se, se va îndum- nezei. Ce minunată îmbunătățire și cât de puțin și-o amintesc, o prețuiesc și o caută oamenii!9 9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.