Astăzi, Sâmbătă, 30 Martie, 2024 Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon  (Pomenirea morților) Evrei 3 12 Luați aminte, fraților, ca nu cumva în vreunul dintre voi să fie o inimă vicleană’ntru necre- dință1, care să vă’ndepărteze de la Dumnezeul Cel-Viu. 13 Dimpotrivă, unii pe alții în- demnați-vă în fiecare zi, atâta vreme cât putem s’o chemăm astăzi, pentru ca nimeni dintre voi să nu se învârtoșeze cu înșe- lăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, numai dacă pân’la sfâr- șit vom ține cu tărie începutul ființării noastre întru El2, 15 de vreme ce s’a zis: Astăzi, dacă veți auzi glasul Său, să nu vă învârtoșați inimile ca atunci, la Răzvrătire. 16 Cine sunt cei ce auzind s’au răzvrătit? Oare nu toți cei ce au ieșit din Egipt cu Moise? 1 Viclenia necredinței: aceea de a mima credința – așa cum diavolul („cel-viclean”) mimează deseori puri- tatea și chiar sfințenia. 2 Adică puritatea credinței și curăția comportamentală proprii neofitului, nealterate de rutină sau de influențe străine. 1 Tesaloniceni 4 13 Dar, fraților, nu vrem ca voi să fiți în neștiință despre cei ce au adormit3, ca să nu vă întris- tați precum ceilalți4, care nu au nădejde. 14 Pentru că de credem5 că Iisus a murit și a înviat, tot așa pe cei adormiți prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El6. 15 Căci pe aceasta v’o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămași până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiți. 16 Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și’n trâmbi- ța lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se va pogorî din cer, și cei morți 3 În credința generală că Parusia (venirea Domnului) e foarte aproape. Tesalonicenii se întrebau ce se va întâmpla cu cei ce au murit înainte de această venire. 4 = Păgânii, care credeau că odată cu moartea se termină totul. 5 Acest condițional nu introduce un dubiu, ci premisa a ceea ce urmează. Procedeu stilistic (= de vreme ce credem). 6 = Cu Iisus. întru Hristos vor învia întâi; 17 după aceea noi, cei vii, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururea cu Domnul vom fi. Marcu 1 35 Și a doua zi, sculându-Se foarte de noapte, a ieșit și S’a dus în- tr’un loc pustiu și Se ruga acolo. 36 Iar Simon și cei ce erau cu el s’au dus după Dânsul. 37 Și, aflându-L, I-au zis: „Toți Te caută7”. 38 Iar El le-a zis: „Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele învecinate, ca să propovăduiesc și acolo, că pentru aceasta am venit”. 39 Și a propovăduit în sinagogile lor, în toată Galileea, scoțându-i pe demoni. 40 Și a venit la El un lepros, rugându-L și îngenunchind și zi- când: „Dacă vrei, Tu poți să mă curățești”. 41 Și făcându-I-Se milă, Și-a în- tins mâna și S’a atins de el și i-a zis: „Vreau, curățește-te!” 42 Și îndată s’a depărtat lepra de pe el și s’a curățit. 43 Și dându-i poruncă aspră, în- 7 = Cei din Capernaum. dată l-a scos afară 44 și i-a zis: „Ia seama, să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, iar pentru curățirea ta să duci cele rânduite de Moise, să le fie lor mărturie”. Ioan 5 24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M’a trimis, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viață. 25 Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia. 26 Că precum Tatăl are viață în- tru Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață întru Sine; 27 și putere I-a dat să facă judeca- tă, pentru că El este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul când toți cei din morminte Îi vor auzi glasul; 29 și cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. 30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud8, și judecata Mea este dreaptă; pen- tru că nu caut voia Mea, ci voia 8 Fiul Îl aude și-L ascultă pe Tatăl. Celui ce M’a trimis.9 Tâlcuire „A ieșit Iisus și S-a dus într-un loc pustiu și se ru- ga acolo” (Mc. 1, 35). Domnul se roagă aici ca om sau, mai bine zis, ca Cel ce S-a înome- nit cu fire omenească. Rugăciu- nea Lui mijlocește pentru noi și este, totodată, pilduitoare pentru omenitatea Lui, care se cuvenea să intre pe o anumită cale în stăpânirea Dumnezeiescului. În acest din urmă înțeles, ea este pentru noi o pildă. Apostolul Pa- vel ne învață că Duhul se roagă în cei ce L-au primit și, firește, nu Se roagă singur, ci dând imbold năzuinței duhului omenesc de a se ruga lui Dumnezeu: și iată că avem aici rugăciunea mișcată de Duhul Sfânt. Aceasta însă este treapta de sus a rugăciunii. Calea către această treaptă este, pentru cei ce caută curățirea și sfin- țirea, nevoința întru rugăciune, însingurarea. Noaptea sunt cele mai prielnice împrejurări pentru această nevoință; iar nevoința în 9 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia sine stă în multe îngenunchieri însoțite de suspinări ale inimii. Ostenește-te iar și iar, izgonind orișice lenevie. Domnul se va milostivi de tine și îți va da duhul rugăciunii, care va începe să lucreze în tine ca răsuflarea în trup. Pune început! Iată acum vremea bineprimită.10 10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.