Astăzi, Luni, 1 Aprilie, 2024 Sf. Cuv. Maria Egipteanca;  Sf. Mc. Gheron- tie; Sf. Cuv. Varsanufie de la Optina Isaia 8 13 pe Însuși Domnul puterilor1, pe El sfințiți-L, și El va fi fri- ca voastră; și dacă vei nădăjdui într’Însul, El îți va fi ție spre sfințenie; 14 și de El nu vă veți apropia ca de o piatră de poticnire și nici ca de o piatră în cădere; dar casa lui Iacob se află într’un laț, iar locuitorii Ierusalimului într’o surpătură. 1 „puterilor”, în Efraemi rescriptor; în ed. Rahlfs, notă de subsol. 15 De aceea mulți din ei vor slăbi și vor cădea și vor fi zdrobiți; și se vor zbate și duși vor fi oame- nii din chiar întemeierea lor”. 16 Atunci se vor vădi cei ce pe- cetluiesc legea cu scopul de a nu o învăța. 17 Și se va zice: –  Î l v o i a ștepta pe Dumnezeu, Cel ce Și-a întors fața de la casa lui Iacob, și voi nădăjdui într’Însul. 18 Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu; și’n casa lui Israel fi-vor ei spre semne și minuni de la Domnul Atotțiito- rul, Cel ce locuiește în muntele Sionului.2 19 Și dacă ei vă vor zice: „Între- bați-i pe cei ce au în ei duhul ghicitului, pe cei ce vorbesc din pământ, pe cei ce spun vor- be fără rost, pe cei ce cheamă morții!…”. Oare un popor nu-L 2 Teodoret de Cir: În „pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” îi putem vedea pe apostolii lui Iisus, cei ce, după Înălțarea Domnului la cer și pogorârea Duhului Sfânt, vor fi instrumente ale semnelor și minunilor pe care Dumne- zeu le va face spre binele lui Israel și al întregii lumi. întreabă pe Dumnezeul său? De ce să-i întrebe pe cei morți des- pre cei vii?3 20 Fiindcă El a dat legea spre ajutor, pentru ca ei să nu poată vorbi în virtutea acestui cuvânt, că adică nu vor mai fi atunci daruri pentru El. 21 Și foamete grea va veni peste voi; și va fi că atunci când veți flămânzi veți fi cuprinși de mâh- nire și-i veți vorbi de rău pe cei mai-mari și rânduielile părinților voștri; și vor căta sus la cer 22 și jos la pământ se vor uita, și, iată, grea întristare și întuneric și necaz și strâmtorare și beznă de nepătruns cu ochii; 23 și cel strâmtorat nu se va în- trista doar pentru un timp. Isaia 9 1 Întâi bea asta! Treci repede la faptă, tu, țară a Zabulonului, ța- ră a Neftalimului4 și voi, ceilalți 3 Profetul îi mustră pe aceia dintre iudei care, contaminați de superstiții, fac apel la ghicitori, necromanți, în- șelători și ventriloci; e o carență pe care n’o pot genera decât stările de incertitudine și disperare. 4 „țara lui Zabulon” și „țara lui Neftalim” (obținute prin diviziune de către cele două triburi ale lui Israel) alcătuiau teritoriul Galileii, provincie cucerită și deșertată de locuitori în 733-732 de către regele Tiglatfalasar al care locuiți pe calea mării5 și dincolo de Iordan, Galileea nea- murilor6! Poporul cel ce umbla în întuneric a văzut lumină mare;7 voi, cei ce locuiți în latura și în umbra morții, lumină va străluci peste voi! 2 Mulțimea poporului pe care ai adus-o’ntru veselia Ta în fața Ta se va veseli precum cei ce se veselesc la seceriș și precum cei ce-și împart prăzile. 3 Că li s’a luat jugul ce le stă- tea deasupra și toiagul ce li se pusese pe grumaz; că El a rupt toiagul hrăpăreților ca’n zilele Asiriei (4 Rg 15, 29), căreia profetul îi prezice eliberarea (de fapt, contextul în care este așezată profeția ce urmează). 5 „Calea mării”: calea spre mare a caravanelor ce purtau mărfuri și călători din Damasc; se prezumă că acesta a fost drumul robilor galileeni, în 733-732, spre Asiria. 6 Eusebiu de Cezareea notează că în Galileea se așezaseră și numeroși Greci, precum și rezidenți de alte neamuri, care locuiau laolaltă cu Evreii. Iată de ce Teodoret al Cirului e de părere că textul profetic ce urmează se referă nu numai la Evrei, ci la „toate neamurile”, cele ce urmau să fie evanghelizate de către apostolii plecați din Galileea (Mt 28, 19). 7 Versetele 2-7: Profeție mesianică de o mare claritate și frumusețe: Pruncul minunat va elibera poporul din robia întunericului, îl va îmbrăca în lumină și va ședea pe tronul lui David, înte- meind o împărăție a păcii universale. lui Madian. 4 Că ei vor înapoia toată haina luată cu vicleșug și îmbrăcămin- tea luată prin jaf; și vor vrea s’o facă, chiar de-ar fi fost să fie arși cu foc. 5 Că Prunc ni S’a născut, Fiu, și ni S’a dat, a Cărui stăpânire Și-o poartă pe umăr; și numele Lui se cheamă: „Înger-de-mare-sfat”, „Sfetnic minunat”, „Dumnezeu tare, biruitor”, „Domn păcii”, „Părinte al veacului ce va să fie”; că Eu voi aduce pace peste domni și sănătate Lui. 6 Mare va fi stăpânirea Lui și păcii Lui nu-i va fi hotar. Pe tronul lui David va ședea și peste împărăția Sa, ca s’o cârmuiască întru fericire8 și s’o apere prin judecată și dreptate, de acum și până’n veac. Râvna Domnului Atotțiitorului va face acestea. Facerea 6 9 Iată neamurile lui Noe: Noe era om drept și neprihănit între cei din neamul său; Noe umbla cu Dumnezeu9. 10 Iar lui Noe i s’au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. 11 Pământul însă se stricase în fața lui Dumnezeu și se umpluse 8 Verbul katorthòo înseamnă „a con- duce în chip fericit”. 9 Vezi nota de la 5, 22. pământul de silnicie10. 12 Și a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, și iată, era stricat; căci tot trupul11 își stricase calea sa pe pământ. 13 Și Domnul Dumnezeu a zis către Noe: „Sosit-a înaintea feței Mele sfârșitul a tot omul, căci din pricina lor s’a umplut pă- mântul de silnicie; și iată, Eu îi voi pierde, pe ei și pământul. 14 Ca urmare, tu fă-ți o corabie de lemn din cel tare12. În corabie fă încăperi13, iar pe dinlăuntru și pe dinafară smolește-o cu smoa- lă. 15 Și iată cum să faci corabia: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coți14, lățimea ei de cin- cizeci de coți, iar înălțimea de treizeci de coți. 16 Corăbiei să-i faci acoperiș pe 10 adikia: nedreptate, strâmbătate, asuprire, agresiune, violență, cruzimea celui puternic față de cel slab. 11 Literal: „toată carnea”, adică orice ființă vie, fie om, fie animal. 12 Ebraicul gofer (transpus ca atare de primele traduceri engleze) indică o esență de lemn necunoscută nouă. Septuaginta îl traduce prin termenul general tetrágonos, ceea ce indică un lemn de esență tare. Echivalen- tele moderne mai specifice: „salcâm”, „chiparos”, „rășinoase” sunt fie total inadecvate, fie aproximative. 13 Literal: cuiburi. 14 Un cot: aproximativ 0,45 m. care-l vei încheia la un cot dea- supra15; iar ușa corăbiei să i-o faci într’o latură; și vei face o punte jos, una în rândul doi și alta în cel de al treilea16. 17 Și iată, Eu voi aduce asupra pământului potopul – apele –, ca să pierd de sub cer tot trupul care are’n el suflare de viață; și tot ce este pe pământ va muri. 18 Dar cu tine voi statornici le- gământul Meu: tu vei intra în corabie, tu și’mpreună cu tine fiii tăi și femeia ta și femeile fiilor tăi. 19 Și din toate dobitoacele, din toate târâtoarele, din toate fiare- le și din tot trupul tu vei aduce’n corabie două câte două17, ca să le ții în viață împreună cu tine; ele vor fi parte bărbătească și parte femeiască. 20 Din tot soiul de păsări zbură- toare după fel și din tot soiul 15 Text dificil, înțeles neclar. Ideea ar fi: un acoperiș ușor înclinat, a cărui coamă nu va depăși în înălțime un cot de la streașină. Altă traducere: „o fereastră la un cot de la acoperiș”. Oricum, corabia (arca) lui Noe nu are nimic în comun cu structura și formele corăbiei clasice. Septuaginta o desemnează prin substantivul kivotós = ladă cu capac, cufăr. 16 Așadar, spațiul cel mare împărțit în trei etaje. 17 În înțelesul: câte două din fiecare specie. de dobitoace după fel și din tot soiul de târâtoare după fel, două câte două din toate să vină la tine, parte bărbătească și parte femeiască, pentru ca’mpreună cu tine să le ții în viață. 21 Iar tu ia cu tine din toate bucatele ce se mănâncă și fă-ți acolo strânsură; ele vă vor fi vouă de mâncare, ție și lor”. 22 Și a făcut Noe totul după cum îi poruncise Domnul Dumnezeu; așa a făcut. Proverbele lui Solomon 8 1 De aceea, tu vestește înțelepciu- nea, pentru ca lucrarea minții18 să-ți dea ascultare; 2 că ea pe culmile cele înalte se află și’n răscrucea cărărilor e așezată 3 și la porțile celor puternici își are sălaș și la intrările cetăților se laudă19: 4 „Oamenilor, pe voi vă rog, și către fiii oamenilor îmi îndrept eu glasul. 5 Voi, cei lipsiți de răutate, cu- noașteți istețimea20, și voi, cei neștiutori, puneți la inimă! 18 „lucrarea minții” = rațiunea. 19 Se laudă cu voce înaltă, asemenea negustorilor ambulanți care-și strigă marfa. 20 Istețimea: cum anume și când să faci un lucru. 6 Ascultați-mă pe mine, că lucruri de mare preț voi grăi și cuvinte drepte voi scoate din buze. 7 Cerul gurii mele adevărul îl va vesti, fiindcă urâte-mi sunt mie buzele mincinoase. 8 Drepte sunt toate graiurile gurii mele, nimic în ele nu-i strâmb sau încâlcit; 9 toate sunt deschise celor ce le înțeleg și drepte celor ce au aflat cunoașterea. 10 Învățătură luați, iar nu argint, și cunoaștere mai mult decât au- rul lămurit și pricepere agonisiți mai mult decât aurul curat. 11 Că mai prețioasă e înțelepciu- nea decât nestematele și nimic din ce e scump nu-i cu ea deo- potrivă. 12 Eu, înțelepciunea, sălaș i-am făcut sfatului, eu am chemat ca martori cunoașterea și cugetarea. 13 Frica de Domnul urăște ne- dreptatea și trufia și mândria și căile viclenilor, iar eu am urât căile încâlcite ale celor răi. 14 Ale mele sunt sfatul și temei- nicia, a mea e lucrarea minții și a mea e tăria; 15 prin mine domnesc regii și cei puternici scriu dreptatea; 16 prin mine mai-marii devin mai mari și prin mine stăpânii stăpâ- nesc pământul. 17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc,21 iar cei ce mă caută vor afla har.22 18 Ale mele sunt bogăția și slava și bunurile multora și dreptatea. 19 Sporul meu e mai de preț decât aurul și piatra scumpă, căci roadele mele mai bune sunt decât argintul curat. 20 Eu în căile dreptății umblu și’n cărările dreptarelor trăiesc la răscruce 21 ca să împart bunuri celor ce mă iubesc și vistieriile lor să le umplu de bunătăți. Dacă vă voi spune lucrurile ce se întâmplă zilnic, din amintire le voi povesti și pe cele de demult.23 24 21 Sf. Simeon Noul Teolog identifică Înțelepciunea în persoana lui Iisus Hristos: „Dacă cineva, pe față sau în ascuns, își întoarce iubirea datorată mirelui Hristos spre pofta vreunui alt lucru și inima lui e ținută de acel lucru, se face urât Mirelui și nevrednic de unirea cu El”. 22 Cuvântul „har” se află numai în codicii Alexandrinus și Sinaiticus. 23 Aceste ultime două stihuri sunt proprii Septuagintei. Înțelepciunea are capacitatea de a cuprinde, simultan, particularul și generalul, amănuntul și ansamblul. 24 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- niaTâlcuire „Frica de Dumnezeu urăște nedreptăți- le” (Pilde 8, 13); iar dacă le urăș- te, le alungă; iar dacă le alungă, sufletul se va cură- ța de ele și, ca atare, se va arăta drept înaintea Dom- nului. Asta și este tot ce căutăm acum cu atâta osârdie. Înseamnă că dacă vei redeștepta în tine frica de Dumnezeu și o vei hrăni, vei stăpâni cel mai puternic mij- loc de a te vindeca. Frica de Domnul nu-ți va îngădui să păcă- tuiești și tot ea te va pune să faci tot lucrul bun atunci când vei afla prilejul: și astfel vei împlini porunca: „ferește-te de rău și fă binele” (Ps. 33, 13), pe care o dă proorocul celor ce caută viața cea adevărată. Cum se poate ajunge la frica de Dumnezeu? Caută și o vei găsi. În această privință nu se poate spune: „fă așa și pe dincolo”. Frica de Dumnezeu este o simțire duhovnicească, ce se zămislește în chip tainic în inimă din întoarcerea ei către Dumnezeu. Meditația ajută, ajută și sforțarea, dar această simțire este dată în fapt de Domnul. Caut-o, deci, ca pe un dar și ți se va dărui; iar atunci când ți se va dărui, ascult-o fără să cârtești, căci ea va îndrepta în tine toate nedreptățile.25 25 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.