Astăzi, Luni, 20 Mai, 2024 Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Lidia din Filipi Faptele Apostolilor 6 8 Iar Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9 Și s’au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberților1 și a Ci- reneilor și a Alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, care se luau la întrebări cu Ștefan 10 și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care el vorbea. 11 Atunci au pus pe niște bărbați să zică: „L-am auzit grăind cu- vinte de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu”. 12 Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvă- lind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. 13 Și au pus martori mincinoși, care ziceau: „Acest om nu înce- tează a grăi cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt2 și a legii. 1 Liberți: sclavi eliberați. Urmașii Evreilor pe care Pompei îi dusese ca sclavi la Roma în anul 63 î. H. 2 = Împotriva templului. […] 14 Că l-am auzit zicând că Iisus, acest Nazarinean, va strica locul acesta și va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise”. 15 Și ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger. Faptele Apostolilor 7 1 Și a zis arhiereul: „Adevărate sunt acestea?” 2 Iar el a zis: „Bărbați frați și părinți, ascultați! Dumnezeul sla- vei i S’a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopo- tamia, mai înainte de a locui în Haran, 3 și i-a zis: Ieși din ținutul tău și din rudenia ta și vino în ținutul pe care ți-l voi arăta Eu. 4 Atunci, ieșind din ținutul Hal- deilor, a locuit în Haran. Iar după moartea tatălui său l-a stră- mutat de acolo în ținutul acesta pe care-l locuiți voi acum. 5 Și nu i-a dat în el moștenire nici un pas de pământ, dar i-a făgăduit că i-l va da spre stăpâ- nire lui și seminției lui de după el, cu toate că n’avea copil. 47 Dar casa I-a zidit-o Solomon. 48 Cel-Preaînalt însă nu locuiește în case făcute de mâini, după cum zice profetul: 49 Cerul este tronul Meu, iar pă- mântul, așternut al picioarelor Mele. Ce casă îmi vei zidi tu Mie – zice Domnul –, sau: care este locul odihnei Mele? 50 Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea? 51 Voi, cei tari în cerbice și ne- tăiați împrejur la inimă și la urechi3, voi pururea Îi stați îm- potrivă Duhului Sfânt4; precum părinții voștri, așa și voi! 52 Pe care dintre profeți nu l-au prigonit părinții voștri? Ei i-au omorât pe cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept, ai Cărui vân- zători și ucigași v’ați făcut voi acum, 53 voi, cei ce’n rânduială de la îngeri ați primit legea5 și n’ați 3 = Încăpățânați, perseverenți în nesupunere și incapabili să priceapă lucrurile lui Dumnezeu. 4 = Celui ce a grăit prin Moise și prin profeți. 5 În finalul teribilului său rechizi- toriu, Ștefan invocă tradiția rabinică, potrivit căreia legea de pe Sinai a fost dată de îngeri, Moise fiind intermedia- rul. Folosind aceeași tradiție, Apostolul Pavel (Ga 3, 19; Evr 2, 2) va demon- stra că tocmai de aceea legea are un rol secundar în raport cu Evanghelia, care vine direct de la Dumnezeu prin păzit-o!” 54 Iar ei, auzind acestea fremătau de furie în inimile lor și scrâș- neau din dinți împotriva lui. 55 Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. 56 Și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” 57 Iar ei, strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și’ntr’un cuget s’au năpustit asupra lui. 58 Și scoțându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre. Iar martorii6 și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.7 59 Și îl loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Iisuse, primește duhul meu!” 60 Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!…”. Și zicând acestea, a adormit. Hristos-Dumnezeu. 6 Potrivit procedurii prevăzute în Dt 17, 7 martorii acuzării erau cei ce începeau execuția prin lapidare. În cazul lui Ștefan, în lipsa unui proces real și a unei sentințe de condamnare, „execuția” nu e altceva decât un lin- șaj, iar „martorii” sunt cei mincinoși menționați la 6, 13-14. 7 Cel ce avea să devină Apostolul Pavel.Ioan 4 46 Și a mers din nou în Cana Ga- lileii, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s’a dus la El și L-a rugat să Se coboare și să-i vindece fiul, că era pe moarte. 48 Și Iisus i-a zis: „Dacă n’ați vedea semne și minuni, n’ați cre- de”. 49 Slujitorul regesc I-a zis: „Doam- ne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul…”. 50 Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește!” Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat. 51 Iar în timp ce el cobora, slugi- le lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăiește. 52 Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Și i-au spus: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile”. 53 Așadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăiește”. Și a crezut, el și toată casa lui. 54 Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăși din Iudeea în Galileea.8 Tâlcuire Sfântul Ștefan gră- iește: „Cel Preaî- nalt nu locuiește în temple făcu- te de mâini... Ce casă îmi veți zidi Mie, zice Domnul, sau ce loc pentru odihna Mea?”. Numai templul nezidit de mână al inimii Îl poate încăpea pe Dumnezeu, precum a grăit Domnul: „De Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi; și vom veni la el, și locaș la el vom face” (In. 14, 23). Felul în care se săvâr- șește acest lucru e pentru noi de nepătruns; dar este lucru adevă- rat, căci este limpede că atunci „Dumnezeu lucrează în noi și ca să voim, și ca să săvârșim, după a Lui bunăvoire” (Filip. 2, 13). Nu sta pe gânduri, așadar, ci doar dă-I Domnului inima ta, iar El va face din ea templu al Său, numai că e nevoie să I-o dai pe toată. De vor rămâne părți nedate din inima ta va fi cu neputință să se întocmească un templu întreg, fiindcă o parte 8 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia va fi putredă, alta sfărâmată și va ieși, dacă va ieși, un templu cu găuri: fără acoperiș sau fără uși. Iar într-un asemenea templu e cu neputință de locuit, nu va fi Domnul în el. Va fi templu numai la arătare; de fapt însă va fi o îngrămădeală oarecare.9 9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.