Astăzi, Joi, 13 Iunie, 2024 (†) Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) Psalmul 56 7 Gata este inima mea, Dumne- zeule, gata-mi este inima; Psalmul 56 10 că pân’la cer s’a mărit mila Ta și pân’la nori adevărul Tău. Faptele Apostolilor 1 1 Întâia mea carte1, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a în- ceput Iisus a face și a învăța 2 până în ziua când S’a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S’a și arătat pe Sine viu, cu multe sem- ne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbin- du-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 4 Și’n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se’ndepăr- teze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui2 „pe care ați 1 = Evanghelia după Luca, a că- rei continuare este Faptele Apostolilor. Despre Teofil vezi nota de la Lc 1, 3. 2 Plinirea făgăduinței de a-L trimite pe Sfântul Duh (Lc 3, 16), ceea ce s’a întâmplat în ziua Cincizecimii. Luca trece aici de la vorbirea indirectă la cea directă, reluând firul narativ întrerupt la Lc 24, 49. auzit-o de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”. 6 Iar ei, adunându-se, L-au în- trebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?” 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 dar putere veți primi prin veni- rea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și’n toată Iudeea și’n Samaria și pân’la marginea pământului”. 9 Și acestea zicând, în timp ce ei priveau, S’a înălțat și un nor L-a luat din ochii lor. 10 Și privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbați în haine albe, 11 care au și zis: „Bărbați galile- eni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S’a înălțat de la voi la cer, așa va și veni, cum L-ați văzut voi mergând la cer”. 12 Atunci ei s’au întors la Ierusa- lim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă3. 3 Cale de o sâmbătă: distanța pe care Evreii aveau voie s’o parcurgă în zi de Sabat; ceva mai puțin de un kilometru. Luca 24 36 Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 37 Iar ei, înspăimântându-se și în- fricoșându-se, credeau că văd duh. 38 Și El le-a zis: „De ce sunteți tul- burați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? 39 Vedeți mâinile Mele și picioa- rele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am”. 40 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Și lor, celor încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” 42 Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr’un fagure de miere. 43 Și, luând, a mâncat în fața lor. 44 Și le-a zis: „Acestea sunt cu- vintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeți și în psalmi trebuie să se plinească”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să’nțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pătimească Hristos și a treia zi să învie din morți 47 și întru numele Său să se pro- povăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, în- cepând de la Ierusalim. 48 „Voi sunteți martorii acestora. 49 Și iată, Eu trimit peste voi fă- găduința Tatălui Meu4; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus”. 50 Și i-a dus afară până spre Be- tania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. 51 Și a fost că’n timp ce-i bine- cuvânta, S’a depărtat de ei și S’a înălțat la cer. 52 Iar ei, închinându-I-se, s’au în- tors în Ierusalim cu bucurie mare. 53 Și’n toată vremea erau în tem- plu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.5 4 = Pogorârea Duhului Sfânt. 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire Sfântul Pavel ara- tă în următoare- le cuvinte puterea înălțării Domnu- lui: „S-a suit la înălțime, a robit robime și a dat da- ruri oamenilor” (Efes. 4, 8). Împăcând dreptatea lui Dumnezeu, Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bună- tății dumnezeiești. Aceasta este robimea sau prada dobândită în urma biruinței. Începătura îm- părțirii acestor daruri oamenilor este Pogorârea Sfântului Duh, Ca- re S-a pogorât o singură dată, rămâne în Biserică și dă fiecăruia cele de trebuință, luând totul din aceeași robime o singură dată robită. Oricine ai fi, vino și ia: dar pregătește-ți vistierie pentru comori – inima curată, mâini cu care să iei, credința neîndoită – și te apropie cu căutare plină de nădejde și pururea rugătoare.6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.