Astăzi, Duminică, 16 Iunie, 2024 †) Sf. Ier. Martir Neofit Cretanul, mitropoli- tul Țării Românești; Sf. Ier. Tihon, episcopul Amatundei – Duminica a VII-a după Paști (a Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic) […] Faptele Apostolilor 20 16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putință, să fie la Ierusalim. 17 Și trimițând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoții Bisericii. 18 Și dacă au venit la el, le-a zis: „Voi știți cum m’am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia, 28 Drept aceea, luați aminte la voi înșivă și la toată turma în care Duhul Sfânt v’a pus pe voi epis- copi1, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o cu însuși sângele Său2. 1 Text clar despre existența episcopa- tului ca treaptă harică, prin venirea și lucrarea Sfântului Duh. Literal, greces- cul epískopos înseamnă supraveghetor. Imaginea de totdeauna a episcopului a fost aceea a unui păstor care veghează asupra turmei sale. 2 Evident, cu sângele lui Iisus Hristos, 29 Eu știu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înver- șunați care nu vor cruța turma. 30 Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. 31 De aceea, privegheați amintin- du-vă că timp de trei ani, noaptea și ziua n’am încetat să vă sfătu- iesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi. 32 Și acum, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească și să vă dea moștenire între toți cei sfințiți. 33 Argint sau aur sau haină n’am poftit de la nimeni; 34 voi înșivă știți că mâinile aces- tea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35 Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutați pe cei slabi3 și să vă adu- dar textul vrea să pună în lumină deo- ființimea (consubstanțialitatea) dintre Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. 3 Milostenia trebuie făcută din propria ceți aminte de cuvintele Domnu- lui Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua”. 36 Și după ce a spus acestea, și-a plecat genunchii și s’a rugat îm- preună cu ei toți. Ioan 17 1 Pe acestea le-a grăit Iisus; și, ridicându-Și ochii la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamă- rește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească pe Tine, 2 așa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. 3 Iar viața veșnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. 4 Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. 5 Și acum, preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. 6 Arătat-am numele Tău oameni- lor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mie Mi i-ai dat, și cuvântul Tău l-au păzit. ta osteneală, nu din venitul nemuncit; altfel, ea nu constituie o jertfă, ci un simplu act filantropic. 7 Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; 8 căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M’ai trimis. 9 Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. 10 Și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și Eu M’am preamărit întru ei. 11 Și Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, și Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzește-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi. 12 Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit și nici unul dintre ei n’a pierit, decât fiul pierzării4, ca să se plinească Scriptura. 13 Dar acum Eu vin la Tine și pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s’o aibă deplină întru ei.5 4 = Iuda Iscarioteanul. 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire Arie tăgăduia dum- nezeirea Fiului lui Dumnezeu și deo- ființimea Lui cu Dumnezeu-Tatăl. Împotriva lui s-a ridicat întreaga Bi- serică; toți credincio- șii, din toate colțurile lumii, au mărturisit într-un glas că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumne- zeu Cel Unul-Născut, Dumnezeu din Dumnezeu, Născut, nu făcut, deoființă cu Tatăl. Cineva s-ar putea gândi că această unire de cuget va fi fost roadă unei însu- flețiri întâmplătoare, dar această credință a trecut mai apoi prin încercări cumplite, atunci când de partea arienilor au trecut puterea și mărimile. Nici focul, nici sabia, nici prigoanele nu au putut s-o ni- micească, și ea a fost mărturisită pretutindeni de către toți, înda- tă ce a luat sfârșit strâmtorarea din partea puterii lumești. Asta înseamnă că ea alcătuiește inima Bisericii și esența mărturisirii ei. Slavă Domnului, Care păstrează în noi această credință! Fiindcă atâta vreme cât ea dăinuie, încă suntem creștini, cu toate că trăim rău; dacă ea ar pieri, aceasta ar însemna sfârșitul creștinismului.6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.