Astăzi, Miercuri, 3 Septembrie, 2025 †) Sf. Cuv. Neofit și Meletie de la Mănăs- tirea Stânișoara; Sf. Sfințit Mc. Antim, episcopul Nicomidiei; Sf. Cuv. Teoctist din Palestina 2 Corinteni 9 12 pentru că slujirea acestui dar nu numai că împlinește lipsurile sfin- ților, ci prisosește și prin multe mulțumiri către Dumnezeu: 13 având ei în față dovada acestei slujiri, prin ea Îl vor slăvi pe Dum- nezeu pentru supunerea voastră întru mărturisirea Evangheliei lui Hristos și pentru dărnicia prin ca- re cu ei și cu toți vă faceți părtași; 14 și’n rugăciunea lor pentru voi vă vor dori, de dragul harului lui Dumnezeu care prisosește’n voi. 15 Mulțumire lui Dumnezeu pen- tru darul Său cel de negrăit! 2 Corinteni 10 1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn prin blândețea și îngăduința lui Hristos – eu, cel smerit între voi 1 2 = Dulceața inimii.1 = Moderația; temperanța; larghețea sufletului. 2 față către față, dar care’ndrăznește spre voi atunci când nu-i de față –, 3 2 mă rog dar ca nu cumva când voi fi de față să îndrăznesc cu încre- derea cu care cred că voi îndrăzni împotriva unora care socotesc că noi umblăm după trup .4 3 Pentru că, deși umblăm în trup, nu ne luptăm trupește – 4 de vreme ce armele luptei noas- tre nu sunt trupești, dar pentru Dumnezeu au puterea de a surpa întăriturile. Noi surpăm socotin- țele minții5 5 și toată trufia care se ridică îm- potriva cunoașterii lui Dumnezeu, și tot gândul îl robim spre supu- nerea față de Hristos, 6 și gata suntem să pedepsim toată Citare ironică a ceea ce-i imputau lui Pavel adversarii din Corint. 3 A umbla după trup: a se comporta după criteriile omenești, în opoziție cu principiile creștine. 4 = Raționamentele; sofismele.5 neascultarea, atunci când supune- rea voastră va fi deplină. 7 Priviți lucrurile’n față! Dacă ci- neva se încrede’n sine că este al lui Hristos, tot astfel suntem și noi .6 Marcu 3 20 Și a venit în casă; și iarăși mulți- mea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. 21 Și auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n toate mințile” .7 22 Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul și că prin domnul de- monilor îi scoate pe demoni. 23 Și chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24 Dacă o împărăție se va dezbina în sinea ei, acea împărăție nu poa- Replică la adresa exclusiviștilor care pretind că dețin monopolul credinței și, deci, al mântuirii. 6 „Ai Săi” înseamnă rude, neamuri, prieteni apropiați, cei ce-L iubesc pe Iisus, dar sunt incapabili să-I priceapă „nebunia” de a Se distruge pe Sine de dragul altora. În fapt, ei nu sunt dispuși să-L trateze ca pe un nebun, ci doar ca pe un exaltat care și-a pierdut sim- țul autoconservării. Asociată versetului următor, această situație demonstrează teribila dramă a lui Iisus. 7 te dăinui; 25 și dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui; 26 și dacă Satana s’a ridicat împo- triva luiși și s’a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârșit. 27 Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lu- crurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; și doar atunci îi va jefui casa.8 Tâlcuire „Dacă o împărăție se va dezbina în si- ne, acea împărăție nu mai poate dăi- nui.” Atâta vreme cât înlăuntrul nos- tru domnește fără vreo împotrivire vi- clenia păcătoasă, împărăția întu- nericului și păcatului rămâne trai- nică în noi; însă când harul lui Dumnezeu trage spre sine partea sufletului robită de păcat, slobo- zind-o din robie, are loc înlăuntru o dezbinare: păcatul de o parte, binele de cealaltă. Îndată ce omul, ca urmarea acestei deșteptări, se Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 8 unește, prin conștiința și libertatea sa, cu binele, păcatul își pierde ori- ce sprijin și merge spre destrămare. Statornicia în hotărârea cea bună, precum și răbdarea în ostenelile pe care aceasta le pretinde, risipesc și alungă tot păcatul. Atunci, binele începe să împărățească înlăuntrul omului și dăinuie atâta vreme cât nici o cugetare rea nu se strecoară înlăuntru și, atrăgând de partea sa voința, nu dă naștere iarăși unei dezbinări. Dă numai puțin frâu liber imboldului păcătos care se zămislește, unește-te cu el și pu- ne-l în lucrare: binele va începe iarăși să slăbească, iar răul să creas- că, până ce va înăbuși binele cu totul. Aceasta este istoria aproape neîntreruptă a vieții lăuntrice a celor slabi de înger, care nu au statornicie.9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 9