Astăzi, Joi, 9 Octombrie, 2025 Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu Sf. Cuv. Andronic și Atanasia Efeseni 5 33 Dar și’n ceea ce vă privește, fie- care din voi să-și iubească femeia ca pe sine însuși, iar femeia spre bărbat să se’nfioare .1 În versiunile curente românești: „iar femeia să se teamă de bărbat”. Verbul „a se teme” îl traduce exact pe grecescul fovéo, dar textul în sine, folosit și în cult (Apostolul de la Cununie), provoa- că reacții inconfortabile în mentalitatea socială modernă, iar aceasta din pricină că nu e înțeles și aplicat în interiorul analogiei Hristos-Biserică, adică iubi- re-supunere. Ceva mai sus (v. 21) se vorbește de „frica lui (față de) Hristos”; Celui ce iubește îi răspundem nu numai cu iubire, dar și cu teamă respectuoasă, ca Unuia care o inspiră și o merită. Unii traducători protestanți (KJV, RSV, TOB) propun sintagma concesivă: „să respecte pe bărbat”, ceea ce însă e de- parte de sensul real, întrucât respectul față de cineva e un sentiment rece, distant, neangajant, lipsit de afectivita- tea necesară într’o căsnicie. Mai nou, o seamă de filologi biblici (Morrish) au constatat că verbul fovéo este folosit uneori în Sfânta Scriptură în locul lui frontízo = „a se îngrijora”, „a se îngriji” de cineva, „a fi preocupat” de o anume persoană, dar și în locul lui sévomai = „a onora”, „a venera”, cu nuanța că relația 1 Efeseni 6 1 Copii, ascultați întru Domnul de părinții voștri, căci așa este drept. 2 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; aceasta este cea dintâi poruncă urmată de făgăduință: 3 ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ. 4 Și voi, părinților, nu-i întărâtați pe copiii voștri spre mânie; dim- potrivă, creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului. 5 Robilor, pe stăpânii voștri cei după trup ascultați-i cu frică și cu cutremur întru curăția inimii voastre, ca și pe Hristos, 2 3 cu persoana venerată are un pronunțat caracter afectiv, atrăgător și comuniant, într’un fel de uimire care înfioară, ase- menea relației dintre om și divinitate. Formularea de față așază textul și în concordanță cu cel din Fc 3, 16: ceea ce în Legea Veche părea blestem, în cea Nouă devine binecuvântare. = Stăpânii pământești.2 Expresie preluată din Vechiul Testa- ment, referitoare la respectul datorat lui Dumnezeu și celor sfinte (vezi 1 Co 2, 3 și nota). 3 6 nu cu slujire doar de ochii lumii, cu gândul de a plăcea oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, din suflet făcând voia lui Dumnezeu, 7 cu bunăvoință slujind ca și Dom- nului, și nu ca oamenilor, 8 știind că de va face cineva ceva bun, bunul acela îl va primi de la Domnul fiecare, ori că e rob, ori că e liber. 9 Și voi, stăpânilor, faceți tot așa față de ei; lăsați deoparte amenin- țarea, știind că Domnul lor și al vostru este în ceruri și că la El nu există părtinire. Luca 4 16 Și a venit în Nazaret, unde fu- sese crescut; și după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S’a ridicat să citească. 17 Și I s’a dat cartea profetului Isa- ia. Și deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: 18 Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M’a uns; El M’a tri- mis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc libertate și orbilor vedere, pe cei asupriți să-i trimit în libertate 19 și să vestesc anul bineprimit al Domnului .4 20 Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut; iar ochii tutu- ror celor din sinagogă erau ațintiți asupră-I. 21 Și a început să le spună: „Astăzi s’a plinit această scriptură în ure- chile voastre”. 22 Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…”.5 Tâlcuire Domnul nu doar ves- tește anul cel plă- cut (al Domnu- lui), ci îl și adu- ce. Dar unde es- te el? în sufletele credincioșilor. Pă- mântul nu va fi nicio- dată prefăcut în rai, atâta vreme cât va ființa rânduiala de acum a lucrurilor; însă el este și va fi sta- dionul de pregătire pentru viața din rai. Începutul ei se pune în suflet; putința de a pune acest în- Vremea când Dumnezeu Își revarsă mila, îndurarea și harurile Sale peste poporul care le primește cu bucurie. 4 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 5 ceput este în harul lui Dumnezeu, iar harul l-a adus Domnul nos- tru Iisus Hristos – prin urmare, a adus sufletelor anul cel plăcut (al Domnului). Cel ce ascultă de Domnul și plinește toate porun- cile Lui, acela primește harul și prin puterea Lui se îndulcește de anul cel plăcut (al Domnului). Acest lucru se săvârșește în toți cei care cred cu adevărat și lucrea- ză după îndreptarul credinței. Nu prin gânduri vei umple sufletul de plăcerea acestui an; trebuie să făptuiești și plăcerea va veni de la sine. Nu poți nădăjdui nicicum la tihna din afară, ci doar la cea lăuntrică; însă aceasta este nedes- părțită de Hristos. Oricum, îndată ce se înstăpânește tihna lăuntrică, necazurile din afară nu mai sunt grele și amare, înseamnă că și din această latură este anul cel plăcut (al Domnului); numai din afară el pare iarnă rece.  6 7 Joc de cuvinte: leto înseamnă în sla- vonă „an”, iar în rusă „vară” – n. tr. 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7