Astăzi, Duminică, 19 Noi., 2023 Sf. Proroc Avdie;  Sf. Mc. Varlaam Duminica a XXVI-a după Rusalii Efeseni 5 8 Altădată erați întuneric, dar acum lumină sunteți întru Dom- nul; ca fii ai luminii să umblați 9 – pentru că roada luminii este în orice bunătate, dreptate și adevăr –, 10 osebind1 ce este bineplăcut 1 = Punând la încercare prin spirit de discernământ (vezi Rm 2, 18 și Domnului. 11 Și nu fiți părtași la faptele cele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le fățiș2; nota); aplicând criteriile evanghelice la imensa varietate a gândurilor și faptelor omenești. 2 = Denunțați-le; demascați-le. O traducere mai generoasă a lui elégho (a osândi; a blama; a reproșa; a repro- ba), spre a pune verbul în acord cu contextul. 12 căci pe cele ce le fac ei întru ascuns, rușine este chiar a le spune. 13 Dar toate cele osândite fățiș sunt vădite de lumină, 14 căci tot ceea ce-i vădit e lumi- nă3. De aceea zice: Deșteaptă-te tu, cel ce dormi, scoală-te din morți și-asupra ta va lumina Hristos. 15 Prin urmare, luați bine seama cum umblați: nu ca niște neînțe- lepți, ci precum cei înțelepți, 16 răscumpărând vremea4, căci zilele rele sunt. 17 De aceea nu fiți fără minte, ci înțelegeți care este voia Domnu- lui. 18 Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleți de Duh, 19 vorbind între voi în psalmi și’n laude și’n cântări duhovnicești, lăudând și cântând în inimile voastre Domnului, 3 A închide ochii asupra faptelor reprobabile săvârșite într’ascuns, fă- cându-te că nu le vezi, e un lucru rău, ca și cum te-ai solidariza cu ele. Osândirea lor publică aduce un dublu câștig: făptașul se rușinează, ceilalți iau exemplu și totul devine lumină. 4 = Recuperând timpul pierdut (în păcate) prin maxima folosire a celui prezent (care poate fi scurt). Luca 12 16 Și le-a spus această parabolă: „Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina. 17 Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n’am unde să-mi adun roadele? 18 Și a zis: Aceasta voi face: Strica-voi hambarele mele și mai mari le voi zidi și-mi voi strânge acolo tot grâul meu și bunătățile mele; 19 și-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te!… 20 Dar Dumnezeu i-a zis: Nebu- nule!, în noaptea aceasta îți vor cere sufletul. Și cele ce-ai pregă- tit ale cui vor fi? 21 Așa se întâmplă cu cel ce-și adună sieși comori, și nu întru Dumnezeu se îmbogățește”.5 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire Rostind pilda celui ce s-a îmbogățit și nu avea de gând altceva decât să mănânce, să bea și să se veseleas- că, însă a fost lovit de moarte, neapu- când să se înfrupte din desfătări- le așteptate, Domnul a încheiat: „Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu se îm- bogățește în Dumnezeu”. Bogații, uitând de Dumnezeu, nu se gân- desc decât la desfătările trupești. Cei ce doresc să scape de soarta amară a bogatului din pildă, să nu-și „adune sieși, ci să se îmbo- gățească numai în Dumnezeu”; și întrucât bogăția e de la Dum- nezeu, închin-o Lui atunci când îți vine și va fi bogăție sfântă. Tot ce îți prisosește împarte cu săracii: va fi același lucru cu a înapoia lui Dumnezeu ceea ce ai primit de la El. Cel care dă săracului, lui Dumnezeu îi dă. Unul ca acesta, chiar dacă pare a cheltui bogăția, se îmbogățește cu adevărat în fapte bune – se îmbogățește pentru Dumnezeu, spre a-I plăcea Lui, se îmbo- gățește cu Dumnezeu, atrăgând blagoslovenia Lui, se îmbogățește de la Dumnezeu, Care pe cel ce a fost credincios în puține peste multe îl va pune; se îmbogățește în Dumnezeu, nu în sine, căci nu se socoate stăpân, ci numai iconom, a cărui grijă este de a îndestula pe toți cei ce vin la el cu vreo nevoie; și se teme să cheltuiască ceva pentru sine, socotind asemenea lucru drept întrebuințare nedreaptă a avuției care i-a fost încredințată.6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.