Astăzi, Vineri, 2 August, 2024 Aducerea moaștelor Sf. întâi Mc. și Arhidiacon Ștefan;  Dreptul Gamaliel Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare 1 Corinteni 4 5 Așadar, nu judecați ceva înainte de vreme, înainte de a veni Dom- nul, Cel ce va aduce la lumină pe cele ascunse ale întunericului și va vădi gândurile1 inimilor. Și atunci ecare-și va avea de la Dumnezeu lauda. 6 Iar pe acestea, fraților, despre mine și despre Apollo le-am zis de dragul vostru, pentru ca din pilda noastră să nu treceți peste ce este scris2, ca să nu vă făliți cu unul sau cu altul împotriva celuilalt3. 7 Căci cine te deosebește pe tine de alții? Și ce ai tu pe care să nu-l primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești ca și cum nu l-ai primit? 8 Iată, sunteți sătui!…, iată, v’ați îmbogățit!…; fără noi ați ajuns 1 = Proiectele, planurile, intențiile, scopurile (ascunse în inimă). 2 Referire probabilă la un proverb cu- noscut cititorilor. 3 Partizanatul pentru unul sau altul din apostoli nu le poate decât dăunător celorlalți și, până la urmă, tuturor. regi!…, și măcar de-ați ajuns, ca să domnim și noi împreună cu voi!…4 Matei 13 44 Asemănatu-s’a împărăția ceru- rilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care a găsit-o un om și a tăinuit-o; și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45 Se mai aseamănă împărăția ce- rurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; 46 și aând un mărgăritar de mare preț, s’a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. 47 Se mai aseamănă împărăția ce- rurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești; 48 iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal și au șezut și au 4 Suită de sarcasme la adresa celor ce credeau că prin ei înșiși au pus mâna pe împărăția cerurilor și pe toate bunătățile ei. ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. 49 Așa va la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți5 50 și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va plângerea și scrâș- nirea dinților. 51 Înțeles-ați toate acestea?” Zis-au Lui: „Da, Doamne!” 52 Iar El le-a zis: „De aceea, ori- ce cărturar cu învățătură despre împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi și vechi”.6 53 Și după ce Iisus a sfârșit aceste parabole, a plecat de acolo. 54 Și venind în patria Sa, îi învă- ța în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterile?7 5 Propoziție defectuoasă gramatical, dar corectă teologic: Cei răi vor nu numai separați de cei buni, ci și des- părțiți între ei, izolați individual; în iad ar putea să existe comunitate, nu însă și comuniune. 6 E vorba de cărturarul creștin, pose- sor atât al Legii Vechi cât și al celei Noi, ambele făcând parte din una și aceeași vistierie. 7 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire Venind în Naza- ret, Domnul n-a aat acolo credin- ță. Simplitatea lui cea văzută i-a îm- piedicat pe naza- rineni să întrevadă slava și dumnezeirea Lui cea nevăzută. Nu la fel se întâmplă și cu creștinul? Dogme- le creștinești sunt foarte simple la arătare; dar pentru mintea ce pătrunde înlăuntrul lor, ele alcă- tuiesc un sistem atotcuprinzător și desăvârșit, pe care nu l-a zămislit și nu poate să-l zămislească nici o minte zidită. Cugetarea trufașă, aruncând o privire fugară asupra simplității evanghelice, o leapădă și începe să-și construiască sin- gură un „ediciu al cunoașterii”, imens, după părerea ei, din care se deschid, pasămite, perspective largi. În realitate, acest ediciu este clădit din cărți de joc, iar orizontul lui e alcătuit din miraje, păreri ale imaginației înerbânta- te. Și cu un astfel de om degeaba stai de vorbă. Pe oricine vrea să-i schimbe părerile, e gata, împreună cu confrații săi, să îl arunce îndată de pe munte în prăpastie; adevărul însă trece întotdeauna nevătămat prin mijlocul lor și merge la alte suete, în stare să-l primească.8 8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru ecare zi din an.