Astăzi, Luni, 25 Noiembrie, 2024 Odovania praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului; † Sf. Mare Mc. Ecaterina; Sf. Mare Mc. Mercurie (Dezlegare la pește) Evrei 11 17 Prin credință l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la’ncercare; el, cel ce pri- mise făgăduințele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut, 18 el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmașii tăi! 19 El a socotit că Dumnezeu pute- re are chiar să învie pe cineva din morți; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar și’n prefigurare .1 20 Prin credință și’n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob și pe Esau. 21 Prin credință i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, și s’a închinat reze- mându-se pe vârful toiagului său. 22 Prin credință Iosif, spre sfârși- Subliniere importantă pentru sim- bolismul Vechiului Testament, ale cărei evenimente reale au și o valoare para- bolică. În cazul de față, învierea lui Iisus Hristos. 1 tul său, a pomenit despre ieșirea fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la osemintele sale. 2 23 Prin credință, când s’a născut Moise, a fost el ascuns de părinții săi timp de trei luni, căci l-au vă- zut prunc frumos: și nu s’au temut de porunca regelui. 24 Prin credință Moise, când a crescut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 alegând ca mai bine să’ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare; 26 mai mare bogăție decât como- rile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos , fiindcă se uita’nainte, drept la răsplată. 3 27 Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca și cum L-ar fi văzut pe Cel-Ne- văzut, a rămas neclintit. = Exodul; eliberarea din robia egip- teană. 2 Expresie citată din Ps 88, 50-51, unde se vorbește de ocara la care a fost supus Unsul (Hristosul) lui Dumnezeu. 3 28 Prin credință a rânduit el Paș- tile și stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuți ai lor .4 29 Prin credință au trecut ei Ma- rea Roșie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se și ei, au fost înghițiți. 5 30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de șapte zile-au fost înconjurate. 31 Prin credință Rahab desfrânata n’a pierit laolaltă cu cei nesupuși, fiindcă cu pace primise iscoadele. Marcu 9 42 Iar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia din aceștia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și s’ar arunca în mare. 6 43 Și dacă mâna ta îți devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ți este să intri în Viață ciung decât să ai amândouă mâinile și să te duci în gheenă, în focul cel nestins, 44 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45 Și dacă piciorul tău îți devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ți este să intri în Viață șchiop = Ai Israeliților.4 = Israeliții.5 Vezi nota de la Mt 5, 29.6 decât să ai amândouă picioarele și să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins, 46 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47 Și dacă ochiul tău îți devine pia- tră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ți este să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în gheena focului, 48 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49 Că fiecare cu foc se va săra, așa cum orice jertfă se va săra cu sare .7 50 Bună este sarea; dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce o veți dre- ge? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții!” Marcu 10 1 Și sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă par- te a Iordanului; și mulțimile s’au adunat iarăși la El și El iarăși le După Legea Veche, prinoasele de pâine și carne trebuiau sărate înainte de a fi aduse la altar (cf. Lv 2, 13). Dacă sarea dă gust și conservă, focul purifică și sfințește (Iisus va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, Mt 3, 11). Spre a deveni prinos plăcut lui Dumnezeu, omul trebuie să se purifice prin toate încercările pe care Creatorul i le trimite sau le îngăduie. 7 învăța, după cum Îi era obiceiul.8 Tâlcuire „Fiecare va fi sărat cu foc, după cum ori- ce jertfă va fi să- rată cu sare.” Mai înainte de asta, Domnul a vorbit despre faptul că fie- care trebuie să fie gata la toate felurile de jertfe și lepă- dare de sine, pentru a rămâne pe calea cea dreaptă. Chiar dacă ceea ce jertfim ne este scump ca lumina ochilor sau ca mâna dreaptă, jertfa trebuie adusă fără vreo șovăială; căci dacă îți va părea rău că faci jertfa, și ca urmare te vei abate de la calea dreaptă la cea nedreaptă, vei fi silit să pătimești veșnic în viața viitoare. Așadar, fă jertfa care te întristează aici, ca să scapi de chi- nurile de dincolo. Fără a fi curățit aici prin foc, este cu neputință a te mânui de focul veșnic. Oricine vrea să fie mântuit trebuie să fie sărat cu foc, să treacă prin curăți- rea cu foc. Cu toții suntem datori, prin legea zidirii noastre, să ne aducem jertfă lui Dumnezeu; dar fiecare din noi este necurat. Așa- Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 8 dar, trebuie să ne curățăm, pentru a face din noi înșine jertfe plăcute lui Dumnezeu. Dar când începi să te curățesti, să smulgi patimile din suflet, te doare ca și cum ai fi ars cu foc. Această lucrare a cură- țirii de sine lăuntrice seamănă cu lucrarea focului ce curăță metalul. Metalul este nesimțitor. Dacă ar fi să capete simțire, ar simți și cu- rățirea și arderea în același timp; așa se întâmplă și cu omul care se curăță pe sine. Trecând prin asta, se simte ca și cum ar fi mistuit cu totul de flăcări. Focul curățitor trece prin toate mădularele lui, așa cum sarea pătrunde ceea ce se să- rează; și numai cel care se supune acestei lucrări devine jertfă adevă- rată, bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, oricine are neapărată nevoie să fie sărat cu foc, așa cum în Vechiul Testament orice jertfă se săra mai înainte de a fi adusă ca ardere de tot.9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 9