Astăzi, Marți, 15 Aprilie, 2025 Sfânta și Marea Marți (Denie); Sf. Ap. Aristarh, Pud și Trofim; Sf. Mc. Crescent Iezechiel 1 21 Când mergeau făpturile vii, mergeau și roțile; când se opreau ele, se opreau și roțile; când ele se ridicau de la pământ, odată cu ele se ridicau și roțile, căci duh de viață era în roți. 22 Asemănarea de deasupra cape- telor făpturilor celor vii era ca tăria cerului , ca o înfățișare de cristal răspândită pe deasupra ari- pilor lor; 1 23 iar sub tăria cerului, aripile lor întinse, bătând una spre alta; și câte două pentru fiecare, cu care își acopereau trupurile. 24 Și’n timp ce ele zburau, auzeam fâlfâitul aripilor lor ca un glas de ape multe, ca glasul Celui-Pu- ternic; când mergeau, era sunet de grai ca un zgomot de oaste tăbărâtă; când stăteau, aripile lor încetau. 2 25 Și, iată, glas de deasupra tăriei cerului ce se afla peste capetele steréoma = „firmament”; „boltă ce- rească”; precum în Fc 1, 5 și urm. 1 De aici până la sfârșitul versetului, cf. Codex Alexandrinus și T. M. 2 lor! Când ele se opreau, aripile li se lăsau în jos. 26 Iar deasupra tăriei cerului ce se afla deasupra capetelor lor era ce- va ca înfățișarea safirului; și ceva ce semăna cu un tron; iar peste ceea ce semăna cu un tron era o asemănare ca înfățișarea unui om, deasupra. 27 Și am văzut ceva ca fața chi- hlimbarului și ca o înfățișare de foc împrejurul lăuntrului său; în sus de ceea ce părea a fi coapsele sale și până jos de la ceea ce părea a fi coapsele sale am văzut înfă- țișare de foc, și strălucirea ei de jur-împrejur. 28 Precum arată curcubeul din nor în zi de ploaie, așa era vederea strălucirii de jur-împrejur. Aceas- ta a fost vederea asemănării slavei Domnului; și am văzut și am că-3 Vedenia lui Iezechiel prezintă o ima- gine foarte complicată, a cărei exegeză nu e niciodată îndeajuns de limpede, mai ales că traducerile din ebraică au la bază texte în stare precară. Evident, autorul se ferește de reprezentări antropomorfe, de unde precauția prin expresii de genul: „înfățișare”, „asemănare”, „părând a fi”, „ca un”, „ca o”, „asemenea”… Oricum, 3 zut cu fața la pământ și am auzit glas grăind. Matei 24 36 Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Și precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și venirea Fiului Omului; 38 că precum în zilele acelea de di- nainte de potop oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 și n’au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul va fi luat și altul va fi lăsat; 41 din două, care vor măcina la râșniță, una va fi luată și alta va fi lăsată. 42 Așadar, privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43 Să cunoașteți însă aceasta, că de-ar ști stăpânul casei la care ceas al nopții vine furul, ar priveghea și n’ar lăsa să i se spargă casa. poate fi susținută ideea unui Dumnezeu atotputernic, omniprezent, omniscient, inaccesibil în esența Sa. 44 De aceea și voi fiți gata, că’n ceasul în care nu gândiți va veni Fiul Omului. 45 Cine este oare slujitorul credin- cios și înțelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? 46 Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând așa; 47 adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuțiile sale. 48 Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie…, 49 și va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, 50 stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se așteaptă și’n ceasul pe care nu-l știe 51 și-l va despica în două și partea lui o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinți- lor. 4 Matei 25 1 Atunci asemăna-se-va împărăția Traducere literală. Expresia cono- tează o pedeapsă aspră, cum ar fi demi- terea din dregătorie, separarea de trupul comunității căreia îi aparține, dar și se- pararea trupului de suflet (unul mergând în pământ, iar celălalt cu „fățarnicii”). 4 cerurilor cu zece fecioare care, luându-și candelele, au ieșit întru întâmpinarea mirelui. 2 Dar cinci dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. 5 3 Cele nebune, luându-și candele- le, n’au luat cu ele și untdelemn. 4 Iar cele înțelepte, odată cu can- delele și-au luat și untdelemn în vase. 5 Dar zăbovind mirele, au ațipit toate și au adormit. 6 Iar la miezul nopții s’a făcut stri- gare: Iată, vine mirele!, ieșiți întru întâmpinarea lui!. 7 Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit cande- lele. 8 Iar cele nebune le-au zis celor înțelepte: Dați-ne din untdelem- nul vostru, că nouă ni se sting candelele. 9 Dar cele înțelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați-vă. 10 Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s’a închis. = Proaste, prostuțe, neghioabe, în- guste la minte, neprevăzătoare – dar responsabile. 5 11 Mai pe urmă au sosit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doam- ne, deschide-ne! 12 Iar el, răspunzând, le-a zis: Ade- văr vă spun, pe voi nu vă știu! 13 Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua și nici ceasul în care Fiul Omului va veni. 14 Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a încredințat avuția sa: 15 unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. 16 Îndată plecând cel ce primise cinci talanți, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. 17 De asemenea, și cel cu doi a câștigat încă doi. 18 Iar cel care primise un talant s’a dus, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. 19 Și după multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și s’a socotit cu ele. 20 Și apropiindu-se cel care pri- mise cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci ta- lanți mi-ai dat; iată alți cinci talanți am câștigat cu ei. 21 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multete voi pune; intră întru bucuria domnului tău. 22 Apropiindu-se și cel care pri- mise doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată alți doi talanți am câștigat cu ei. 23 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. 24 Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n’ai semănat și aduni de unde n’ai răspândit 25 și, temându-mă, m’am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. 26 Și răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer unde n’am semănat și adun de unde n’am răspândit? 27 Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi și eu, venind, aș fi luat ceea ce este al meu cu dobân- dă. 28 Așadar, luați de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți. 29 Că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are. 30 Iar pe sluga cea netrebnică arun- cați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 31 Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. 32 Și se vor aduna în fața Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. 33 Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34 Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniți, binecu- vântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35 Că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M’ați primit; 36 gol, și M’ați îmbrăcat; bolnav, și M’ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine». 37 Atunci Îi vor răspunde drep- ții, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat și Ți-am dat să bei? 38 sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Ti- ne?»40 Și răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât ați făcut unuia dintr’acești foarte mici frați ai Mei , Mie Mi-ați făcut».6 41 Atunci va zice și celor din stânga: «Duceți-vă de la Mine, blestema- ților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui .7 42 Că am flămânzit și nu Mi-ați dat să mănânc; am însetat și nu Mi-ați dat să beau; 43 străin am fost și nu M’ați primit; gol, și nu M’ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M’ați cercetat». 44 Atunci vor răspunde și ei, zi- când: «Doamne, când Te-am vă- zut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?» 45 Atunci le va răspunde, zicând: «Adevăr vă spun, întrucât nu ați făcut unuia dintr’acești foarte mici, nici Mie nu Mi-ați făcut». 46 Și vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viața veșni- că”. = Umili, neînsemnați, neluați în seamă; suferinzii cu care Hristos Se identifică. Criteriul Judecății îl consti- tuie faptele iubirii de aproapele (dar și credința mărturisită, cf. 10, 32). 6 Compară cu v. 34: „focul cel veșnic” nu a fost creat la „întemeierea lumii”! 7 Matei 26 1 Și după ce a sfârșit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenici- lor Săi: 2 „Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului Se va da să fie răstignit”.8 Tâlcuire Acum, poporul, preo- ții și mai-marii iu- deilor ascultă pen- tru cea din ur- mă oară cuvântul Domnului în tem- plu, și acest cuvânt a fost atotcuprinză- tor: a cuprins toate cele trecu- te, cele de față și cele viitoare. Prin întrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat să se înțeleagă că El este Mesia Cel adevărat; prin pilda celor doi fii, a arătat că iudeii vor fi lepădați, iar în locul lor vor fi chemați păgânii; prin pilda lucrătorilor viei le-a spus că pe cei lepădați îi așteaptă pier- zarea; prin pilda nunții fiului de împărat a învățat că și dintre cei ce vor veni la Dânsul nu toți vor Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 8 fi vrednici, ci se vor arăta unii pe care pe bună dreptate îi va arunca în întunericul cel mai din afară; răspunzând la întrebările privi- toare la dajdia către cezarul și la cea dintâi poruncă, precum și prin cuvântarea de osândă arată trăsă- turile proprii vieții mântuitoare; în fine, luând deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului și le descoperă taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva să asculte toate acestea cu lua- re-aminte, pentru a se încredința că El este adevăratul Mântuitor al lumii – Hristosul și să se supună poruncilor și învățăturii Lui. Până în ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia cre- dința în Domnul și, deșteptând în creștin conștiința a ceea ce trebuie să fie și trebuie să aștepte el, de a-i înfierbânta râvna, arătându-l mărturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci și cu fapta.9 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 9