Astăzi, Marți, 20 Mai, 2025 Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Lidia din Filipi Faptele Apostolilor 12 25 Iar Barnaba și Saul, după ce și-au îndeplinit slujba, s’au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei și pe Ioan, cel numit Marcu. Faptele Apostolilor 13 1 Și erau în Biserica din Antiohia profeți și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut împreună cu Irod tetrar- hul, și Saul. 2 Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Ose- biți-Mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrarea la care i-am che- mat”. 3 Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. 1 4 Astfel că ei, trimiși de Duhul În cazul de față, punerea mâinilor nu are aceeași semnificație și același conținut ca în 6, 6 și 14, 23, adică nu e o hirotonie, ci doar gestul solemn prin care celor doi li se dă binecuvântarea de a pleca în misiune. 1 Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru .2 5 Și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinago- gile Iudeilor. Și-l aveau și pe Ioan ca slujitor. 3 6 Și străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, profet min- cinos, al cărui nume era Bariisus, 7 care era împreună cu proconsu- lul Sergius Paulus, bărbat înțelept. Acesta, chemându-i la sine pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, căutând să-l întoar- că pe proconsul de la credință. 9 Dar Saul – care se numește și Pavel –, plin fiind de Duh Sfânt,4 Cipru e țara de baștină a lui Barnaba (FA 4, 36). 2 În Noul Testament, Ioan Marcu e numit, circumstanțial, când cu amân- două numele, când cu numai unul din ele, dar e una și aceeași persoană. 3 De îndată ce Saul (Savlos) își începe4 s’a uitat țintă la el 10 și a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaș a toată dreptatea, n’ai să încetezi a strâm- ba căile Domnului cele drepte? 11 Și acum, iată mâna Domnului este asupră-ți și vei fi orb și soa- rele nu-l vei mai vedea până la o vreme!” Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric; și dibuind îm- prejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână. 12 Atunci proconsulul, văzând ce se făcuse, a crezut, foarte mirat de învățătura Domnului. Ioan 8 51 Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea”. 52 Iudeii I-au zis: „Acum știm că ai demon. Avraam a murit, tot așa și profeții; și tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea. 53 Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? contactele misionare cu mediile gre- co-romane, Luca preferă să-i pronunțe numele prin corespondentul său gre- cesc, devenit apoi latin (Pavlos, Paulus). Grafia și pronunția românescului Pavel derivă din greacă. Și au murit și profeții. Drept cine te iei tu?” 54 Iisus a răspuns: „Dacă Mă slă- vesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăvește, despre Care voi ziceți că e Dumnezeul vostru. 55 Și voi nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și dac’aș zice că nu-L știu, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl știu și-I păzesc cuvântul. 56 Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s’a bucurat”. 57 Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, și L-ai văzut pe Avraam?…”. 58 Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!”5 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit și, trecând prin mijlocul lor, a ieșit din templu și S’a dus.6 Definiția lui Dumnezeu (vezi nota de la 8, 24). 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 6 Tâlcuire Iudeii s-au mâniat pe Domnul pen- tru mustrare și au luat pietre „ca să arunce asupra Lui”. Dar Dom- nul, „trecând prin mijlocul lor, S-a dus”. Domnului nu I-au făcut nimic, dar pe ei înșiși s-au pierdut, fiindcă urmarea necredinței lor a fost înfricoșata osândă a Dom- nului: „Iată, se lasă casa voastră pustie”, și încă: „Să mergem de aici”. Și s-a mutat Domnul în alt loc, alegându-și alte popoare ca sălaș, în locul lui Israel cel iubit. Iată că și acum, oameni de nimic, în amăgirea de sine a minții lor trufașe, care nu încape adevărul lui Hristos, iau pietre împotriva Domnului și aruncă în El. Pe El nu-L vătăma, fiindcă El este, ori- cum, Domnul, iar adevărul Lui e adevăr nestrămutat, dar aceia se pierd. Domnul trece pe lângă ei, lăsându-i în voia cugetării deșarte care-i și răsucește, cum răsucește viforul slabele firișoare de praf. Dar atunci când un popor întreg se lasă atras de filozofări mincinoase, el e lăsat, asemenea iudeilor, în voia soartei sale. Înțelegeți, nea- muri, și vă plecați Domnului!7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7