Astăzi, Marți, 31 Martie, 2026 Sf. Sfințit Mc. Ipatie, episcopul Gangrei Sf. Mc. Veniamin diaconul Isaia 49 6 și Mi-a zis: – Mare lucru-i pentru Tine că Te numești Fiul Meu, ca să întărești semințiile lui Iacob și să-i întorci pe cei împrăștiați ai lui Israel ; iată, spre legământ Te-am dat unui neam și neamurilor spre luminare, ca să fii spre mântuire pân’ la marginea pământului. 1 2 7 Așa zice Domnul Cel ce te-a izbăvit, Dumnezeul lui Israel: – Sfințiți-L pe Cel care-Și dis- prețuiește viața, pe El, Cel ce este urât de neamurile care sunt scla- vele domnilor; regi Îl vor vedea și principi se vor scula și de dragul Domnului I se vor închina; căci plin de credincioșie e Sfântul lui Israel, și Eu pe Tine Te-am ales. 3 8 Așa grăiește Domnul: – La vre- me potrivită Te-am ascultat și’n zi de mântuire Ți-am ajutat; Te-am „cei împrăștiați ai lui Israel”: diaspo- ra iudaică. 1 Reluare a textului din 42, 6 (vezi nota). 2 „a sfinți”: a-I rosti numele cu sfințe- nie, în orice împrejurare, dar mai ales în rugăciuni și’n cântări de laudă. În „Tatăl nostru”: „sfințească-se numele Tău”. 3 plăsmuit și neamurilor Te-am dat spre legământ ca să pui pământu’n rânduială și moșteniri pustiite să moștenești, 9 spunând celor din legături: „Ie- șiți!”; și celor din întuneric: „Ară- tați-vă!” Hrăniți vor fi în căile lor, pășunea lor va fi pe toate cărările. 10 Nu vor flămânzi, nici vor înseta și nici căldura sau soarele îi vor lovi, ci Acela care-i miluiește îi va alina și prin izvoare de apă îi va mâna. Facerea 31 3 Atunci Domnul a zis către Iacob: „Întoarce-te în țara părinților tăi, la neamurile tale, și Eu voi fi cu tine!” 4 Trimițând deci Iacob, le-a che- mat pe Rahela și pe Lia la câmp, unde erau turmele 5 și le-a zis: „Văd eu pe fața tatălui vostru că el mă privește altfel decât mai ieri și alaltăieri; dar Dumne- zeul tatălui meu era cu mine. 6 Voi înșivă știți că eu l-am slujit pe tatăl vostru cu toată inima; 7 dar tatăl vostru m’a înșelat și de zece ori mi-a schimbat simbria; Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău: 8 când el zicea: Cele pestrițe să-ți fie simbria!, toate oile fătau miei pestriți; iar când zicea: Cele văr- gate să-ți fie simbria!, atunci toate oile fătau miei vărgați. 9 Și așa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru și mi le-a dat mie. 10 Și a fost că odată, la vremea când intrau oile’n călduri, mi-am ridicat ochii și am văzut în vis: și iată că țapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau vărgați și bălțați și cenușii. 11 Iar îngerul Domnului mi-a grăit în vis: – Iacobe! Și eu am răspuns: – Ce este? 12 Zis-a El: – „Ridică-ți ochii și vezi: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt vărgați și bălțați și cenușii; căci Eu am văzut tot ce ți-a făcut ție Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul Cel ce ți s’a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp și unde Mi-ai făcut făgăduință. Acum ridică-te deci, ieși din țara aceasta și mergi în țara ta de naștere, și Eu voi fi cu tine”. 14 Atunci Lia și Rahela i-au răs- puns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte de moștenire în casa tatălui nostru? 15 Oare n’am fost noi socotite de el ca niște străine?: că ne-a vândut și cu banii noștri s’a ghiftuit. 4 16 Ca atare, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă dar acum tot ce ți-a spus ție Domnul!” Proverbele lui Solomon 21 3 A face ce e drept și a vorbi adevăr Îi sunt mai plăcute lui Dumnezeu decât sângele jertfelor. 4 Omul mărinimos e cutezător împotriva ocării, dar făclia necre- dincioșilor e păcat. 5 Planurile omului sârguitor aduc întotdeauna câștig, dar leneșul e’ntotdeauna în lipsă.5 6 Cel ce agonisește comori prin limbă mincinoasă după deșertă- ciuni umblă și’n lațurile morții se duce. 7 Nimicirea va locui împreună cu Laban le „vânduse” nu în sensul strict al cuvântului, ci prin aceea că, timp de paisprezece ani, reținuse pentru sine tot ce câștigase din munca lui Iacob, fără să fi pus deoparte ceea ce ar fi trebuit să constituie zestrea fiicelor sale. 4 Verset omis în LXX; în vechile ediții românești, ca și aici, tradus după Ver- siunea Ebraică. 5 cei necredincioși, fiindcă nu vor să facă ce e drept. 8 Celor îndărătnici, căi îndărătnice le trimite Dumnezeu, căci curate și drepte sunt lucrurile Lui. 9 Mai bine e să locuiești într’un ungher sub cerul liber decât în [odăi] văruite cu nedreptate și’n casă de obște. 10 Sufletul necredinciosului pof- tește răul, el nu va fi miluit de nici un om. 6 11 Când omul neastâmpărat e pe- depsit, cel simplu devine mai isteț, iar înțeleptul priceput va dobândi cunoaștere. 12 Omul drept pricepe inimile ne- credincioșilor și-i disprețuiește pe cei necredincioși pentru răutatea lor. 13 Cel ce-și astupă urechile ca să nu-l audă pe cel în neputință va ajunge și el să strige fără ca cineva să-l audă. 14 Darul făcut într’ascuns potoleș- te mânia, dar omul care nu dă deloc, acela stârnește urgii. 15 A face judecată e bucuria celui drept, dar în ochii răufăcătorilor chiar și sfântul e necurat! 16 Omul care se rătăcește din calea „poftește răul (cele rele)” omis în LXX. 6 dreptății se va odihni în adunarea umbrelor.7 17 Omul neisprăvit iubește veselia, vinul prietenos și uleiul îmbelșu- gat; 18 cât despre nelegiuit, el e spur- căciunea celui drept.8 19 Mai bine e să locuiești în pustie decât cu o femeie certăreață și limbută și amarnică. 20 Dorită comoară se odihnește în gura înțeleptului, dar cei fără minte o înghit. 21 Calea dreptății și milosteniei va afla viață și mărire.9 Literal: „în adunarea Uriașilor”. Me- taforă pentru „umbrele” care zac în iad (Șeol), existențe care, cufundate în ceață, duc o viață larvară. 7 Grecescul perikátharma înseamnă, pe de o parte, „curățire”, „purificare”, „ispășire” și, pe de alta, obiectul pu- rificării, adică ființa necurată, impură, spurcată. Traducerile după T. M. preferă primul sens, mai nuanțat: „(omul) rău e răscumpărare pentru cel drept” sau „servește ca răscumpărare celui drept”, în acord cu Is 43, 1-4. Versiunea de față optează pentru sensul ultim. (T. M. adaugă: „și pentru cel drept va fi dat (în schimb) nelegiuitul”, adaos adoptat și de vechile noastre ediții). 8 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 9Tâlcuire Cel ce-și astupă ure- chile sale ca să nu audă pe cel săr- man va striga și el și nu va fi cine să-l audă” (Pilde 21, 13). Și ne mai minunăm adesea: „De ce Domnul nu ascultă rugăciunile noastre?”. Iată pricina! Pentru că s-a întâmplat, pesemne, să ne as- tupăm urechile când ne ruga vreun nevoiaș: iată că nici Domnul nu ne ascultă pe noi. Dar încă nu e mare necaz dacă nu suntem ascultați când ne rugăm pentru vreun folos vremelnic; necazul adevărat va fi de nu ne va asculta Domnul când ne rugăm pentru iertarea păcate- lor noastre. Și nu ne va asculta dacă plângerea pe care o îndreaptă către Dânsul cei trecuți de noi cu vederea va fi mai puternică de- cât rugăciunile noastre. Trebuie să ne grăbim a preîntâmpina această nenorocire grozavă, urmând pilda lui Zaheu, care pentru înțeleptele sale hotărâri a auzit de la Domnul: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Lc. 19, 9).10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 10