Astăzi, Joi, 19 Februarie, 2026 Sf. Ap. Arhip, Filimon și soția sa, Apfia Iuda 1 11 Vai lor! că au umblat în calea lui Cain, și pentru plată s’au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam și au pierit ca’n răzvrătirea lui Core! 12 Aceștia sunt curse ascunse la agapele voastre, fără sfială mân- când împreună cu voi și îmbui- bându-se; nori fără apă purtați de vânturi!; pomi tomnatici fără roade, de două ori uscați și dezră- dăcinați!; 1 2 13 valuri sălbatice ale mării, care-și spumegă propria lor rușine!; stele rătăcitoare, cărora’n veac li se păs- trează întunericul întunericului! 14 Dar despre ei a profețit și Enoh, al șaptelea [patriarh] de la Adam, zicând: Iată, venit-a Domnul întru miile de mii de sfinți ai Lui ,3 15 ca să facă judecată’mpotriva tu- turor și pe toți nelegiuiții să-i mustre pentru toate faptele nele- Literal: stânci marine acoperite de apă, în apropierea țărmului (primejdioa- se pentru navigatorii nepricepuți sau imprudenți). 1 = Mesele frățești ale creștinilor.2 Textual: miriade; număr infinit. Prin „sfinții Lui” se înțeleg îngerii Lui. 3 giuirii lor în care-au făcut fără- delege, și pentru toate cuvintele aspre pe care le-au rostit împotri- vă-I păcătoșii netrebnici .4 16 Aceștia sunt cei ce murmură, cei nemulțumiți cu soarta lor, cei ce trăiesc după poftele lor; și gura lor grăiește vorbe umflate, pe oameni lăudându-i ca să tragă folos. 17 Dar voi, iubiților, amintiți-vă cuvintele prezise de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, 18 că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. 19 Aceștia sunt cei ce fac dezbinări, oameni firești , care nu-L au pe Duhul. 5 20 Dar voi, iubiților, zidiți-vă pe voi înșivă întru preasfânta voas- tră credință, rugându-vă în Duhul Sfânt. Versetele 14-15: citat din Cartea lui Enoh, operă de autoritate în tradiția rabinică. 4 Textual: oameni psihici; călăuziți de afecte și pasiuni instabile (spre deosebire de oamenii duhovnicești, călăuziți de criteriile sigure și puterea Sfântului Duh; distincție clară făcută și de Apostolul Pavel). 5 21 Păstrați-vă întru iubirea lui Dumnezeu, așteptând mila Dom- nului nostru Iisus Hristos spre viața cea veșnică. 22 Și de unii, de cei șovăielnici, fie-vă milă ;6 23 iar pe alții mântuiți-i smulgân- du-i din foc; de alții însă fie-vă milă’ntru teamă , urând și căma- șa’ntinată de carnea lor. 7 24 Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de toată căderea, și’naintea Slavei Sale să vă pună pe voi ne- prihăniți, întru bucurie, 25 singurului Dumnezeu, Mântui- torul nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă, preamări- re, putere și stăpânire, mai’nainte de toți vecii și acum și’ntru toți vecii ! Amin. 8 9 Luca 23 1 Și sculându-se toată mulțimea acestora, L-au dus în fața lui Pilat. 2 Și au început să-L pârască, zi- când: „Pe acesta l-am găsit răz- vrătind neamul nostru și împiedi- Variantă manuscrisă: (pe unii…) con- vingeți-i. 6 Asistați-i cu precauție, ca nu cumva să fiți și voi contaminați. 7 Literal: mai’nainte de tot veacul; înainte de a se fi născut timpul și lumea. 8 În viitor; de-a lungul nesfârșit al timpului. 9 cându-l să dea dajdie cezarului și zicând că el este Hristos Împărat”. 3 Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Ești tu împăratul Iudeilor?” Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui”. 4 Iar Pilat a zis către arhierei și către mulțime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”. 5 Dar ei stăruiau, zicând că El în- tărâtă poporul învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea pâ- nă aici. 6 Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. 7 Și aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. 8 Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El și nădăjduia să vadă vreo minu- ne săvârșită de El. 9 Și I-a pus întrebări în vorbe mul- te, dar El nu i-a răspuns nimic. 10 Și arhiereii și cărturarii erau de față, învinuindu-L cu înverșunare. 11 Iar Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină străluci- toare și L-a trimis înapoi la Pilat.10 Mantie de paradă, prin care Irod vrea să ridiculizeze „pretențiile” impe- riale ale lui Iisus. Gestul va fi preluat de ostașii lui Pilat (Mt 27, 28; Mc 15, 17). 10 12 Și în chiar ziua aceea Irod și Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau dușmani unul altuia. 13 Iar Pilat, chemând arhiereii și căpeteniile și poporul, 14 a zis către ei: „Pe omul acesta l-ați adus la mine ca pe unul ce răzvrătește poporul; și iată că eu, cercetându-l în fața voastră, în omul acesta n’am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceți împotrivă-i; 15 și nici Irod, căci l-a trimis îndă- răt la noi. Și iată, El n’a săvârșit nimic vrednic de moarte. 16 Așadar, după ce-i voi da o pe- deapsă , îl voi elibera”.11 17 Și el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. 18 Dar ei cu toții au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta și eliberează-ne pe Baraba!” – 19 care era aruncat în temniță pen- tru o răscoală făcută în cetate și pentru omor. 20 Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, 21 dar ei strigau, zicând: „Răstig- Concesie făcută de Pilat în fața mulțimii; o pedeapsă de „cumințire” sau avertisment, de obicei biciuirea, menită să satisfacă pofta de sânge a gloatelor întărâtate. 11 nește-l! Răstignește-l!…”. 22 Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N’am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Așadar, după ce-i voi da o pe- deapsă, îl voi elibera”. 23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigă- te mari să fie răstignit; și strigătele lor au biruit. 24 Și Pilat a hotărât să li se’mpli- nească cererea. 25 Și le-a eliberat pe cel aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor. 26 Și pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Ci- reneul, care venea de la țarină, și i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus. 27 Și-L urmau mulțime multă de popor și femei care se băteau în piept și-L plângeau. 28 Și întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri. 29 Că iată, vin zile’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pânte- cele care n’au născut și sânii care n’au alăptat! 30 Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi!, și dealurilor: Acoperiți-ne![…] 31 Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”12 32 Și alți doi erau duși, făcători de rele, ca să fie omorâți împreună cu El. 33 Și când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpățânii, L-au răs- tignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. 34 Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” Și și-au împărțit hainele Lui prin aruncare la sorți. 44 Și era acum ca la al șaselea ceas, și întuneric s’a făcut peste tot pă- mântul până la ceasul al nouălea; 45 și s’a întunecat soarele; și cata- peteasma templului s’a sfâșiat prin mijloc. 46 Și Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul”. Și aceasta zicând, Și-a dat duhul. 47 Iar sutașul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Aces- ta drept a fost!” 48 Și toate mulțimile care veniseră Dacă pui pe foc lemnul verde, care nu e destinat arderii (chinurile și moar- tea nevinovatului Iisus), ce vei face cu lemnul uscat (adevărații vinovați)? 12 la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătân- du-și pieptul. 49 Și toți cunoscuții Lui, ca și fe- meile care-L însoțiseră din Galile- ea, stăteau departe, privind aces- tea. 50 Și iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun și drept 51 – acesta nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor –. El era din Arima- teea, cetate a Iudeilor, și aștepta împărăția lui Dumnezeu; 52 acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. 53 Și l-a coborât și l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într’un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. 54 Și ziua aceea era vineri și se lu- mina spre sâmbătă .13 55 Și femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă și au văzut mormântul și cum I-a fost așezat trupul. 56 Și după ce s’au întors, au pregă- tit miresme și miruri; iar sâmbătă Traducere literală. De fapt, era vi- neri seara (ziua pregătirii, vezi nota de la Mc 15, 42); verbul grecesc se referă la obiceiul Evreilor de a-și aprinde lămpile și felinarele de cum începea Sabatul. 13s’au odihnit, după lege.14 Tâlcuire Sfântul Apostol Iuda vestește că va fi vai de cei care se poar- tă printre oameni în chip smintitor, se îngrașă benche- tuind fără frică de Dumnezeu, clocotesc de spurcăciuni, umblă după poftele lor, rostesc cuvinte pline de trufie și se rup din unirea credinței. Vai! Căci iată, vine Domnul, însoțit de zecile de mii de îngeri ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor și să mustre pe toți nelegiuiții pentru toate faptele nelegiuirii lor, întru care au făcut fărădelege.15 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 14 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 15