Sâmbătă, 1 August, 2026 Scoaterea Sfintei Cruci Sf. 7 frați Mucenici Macabei Romani 14 6 Cel ce ține ziua , pentru Dom- nul o ține; și cel ce nu ține ziua, pentru Domnul n’o ține. Și cel ce mănâncă, pentru Domnul mă- nâncă, fiindcă-I mulțumește lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și-I mulțumește lui Dumnezeu. 1 7 Că nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8 Că dacă trăim, pentru Dom- nul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Așadar, și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem. 9 Căci pentru aceasta a trăit și a murit și a înviat Hristos, ca El să stăpânească și peste morți și peste vii. 2 Ziua rânduită de lege ca sărbătoare.1 În unele variante manuscrise: a mu- rit și a înviat. În textul de față, opțiune pentru varianta cea mai cuprinzătoare: Hristos e Domn peste viii din toate timpurile, atât pentru cei din vremea Sa, cât și pentru cei de după înviere. 2 Matei 15 32 Iar Iisus, chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Milă Îmi este de mulțime, că iată sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n’au ce să mănânce; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale”. 33 Și ucenicii I-au zis: „De unde să avem noi aici, în pustiu, atâtea pâini încât să săturăm atâta mul- țime?” 34 Și Iisus i-a întrebat: „Câte pâini aveți?” Ei au răspuns: „Șapte și câțiva peștișori”. 35 Și poruncind mulțimii să șadă pe pământ, 36 a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulțimi- lor. 37 Și au mâncat toți și s’au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu rămășițe de fărâmituri. 38 Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.3 39 Și după ce a dat drumul mulți- milor, S’a suit în corabie și S’a dus în ținutul Magdala.4 Tâlcuire Încă o dată a săturat Domnul, în chip minunat, popo- rul ce-L însoțea, ca să arate că El e întotdeauna ga- ta să îndestuleze cu dărnicie poporul cre- dincios. Ar fi putut să facă asta de fiecare dată, dar n-a vrut să îi dezvețe de felul obișnuit de viață, pe care tot El l-a rânduit, l-a întărit și îl face să dăinuie. Lucrările de căpetenie, atotcu- prinzătoare ale Proniei, au fost săvârșite la începutul lumii, prin întocmirea tuturor lucrurilor; dar rânduind și punând în mișcare Unii comentatori (mai ales occiden- tali) înclină să creadă că istorisirea celor două înmulțiri ale pâinilor (vezi Mt 14, 15-21) relatează, de fapt, unul și același eveniment, dar consemnat după două tradiții diferite. Cu toate acestea, verse- tele 9 și 10 din capitolul următor (Mt 16) se referă în mod explicit la amândouă. 3 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 4 totul, Dumnezeu nu S-a legat cu nimic prin legile firii, ci a rămas pe deplin slobod să se amestece, atunci când este nevoie, trimițând ajutoare mai presus de fire. El lucrează ca un stăpân în gospodă- ria Sa, care întocmește rânduieli, însă, păzindu-le, nu este legat cu nimic de ele, ci are putere asupra lor, cârmuindu-le cu bunătate de gospodar. Potrivnicii credinței nu înțeleg însemnătatea dumnezeieș- tii Pronii: o caută în gândurile lor dincolo de hotarele cuvenite și, nevăzându-și împlinite închipui- rile, o tăgăduiesc. Pronia pe care o cer ei nu se află nicicum; dar ființează, fără îndoială, cea pe care I-a plăcut să o rânduiască și să o păzească însuși Domnul Dumne- zeu.5 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 5