Astăzi, Duminică, 26 Martie, 2023 Odovania praznicului Bunei Vestiri Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa, Maxima; Sfinții 26 de Mucenici din Goția/Dacia Duminica a IV-a din Post (a Sf. Cuv. Ioan Scărarul) Evrei 6 13 Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduință lui Avraam, deo- arece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S’a jurat pe Sine Însuși, 14 zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta și pe deplin te voi înmulți. 15 Și’n felul acesta având el [Avraam] îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, și jurământul, ca chezășie, pune capăt oricărei ne- înțelegeri dintre ei. 17 În același fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le ara- te moștenitorilor făgăduinței ne- strămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul 18 pentru ca, prin două lucruri de neschimbat1, în care e cu ne- putință ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îm- bărbătare de a prinde’n mână2 nădejdea ce ne stă înainte, 19 pe care noi o avem ca pe o an- coră a sufletului sigură și tare, cea care pătrunde’n adâncul ca- tapetesmei3, 1 = Făgăduința și jurământul. 2 Literal: a prinde; a apuca; a pune mâna pe. Imaginea este aceea a unor navigatori pe furtună, în căutarea unui refugiu. Subtilitatea textului re- zidă în ideea că prin credință ai intrat deja în posesia unui bun pe care încă nu-l ai, dar care ți s’a făgăduit. 3 Catapeteasmă: perdeaua care, în templul iudaic, despărțea sfânta de sfânta-sfintelor, aceasta din urmă fi- ind spațiul profund și intim (altarul) în care putea să intre numai arhiere- ul, și numai o dată pe an. În contextul imaginii, printr’o genială răsturnare, profunzimea mării devine profunzi- mea eshatonului și a cerului duhovni- Astăzi, Duminică, 26 Martie, 2023 Odovania praznicului Bunei Vestiri Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa, Maxima; Sfinții 26 de Mucenici din Goția/Dacia Duminica a IV-a din Post (a Sf. Cuv. Ioan Scărarul) Evrei 6 13 Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduință lui Avraam, deo- arece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S’a jurat pe Sine Însuși, 14 zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta și pe deplin te voi înmulți. 15 Și’n felul acesta având el [Avraam] îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, și jurământul, ca chezășie, pune capăt oricărei ne- înțelegeri dintre ei. 17 În același fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le ara- te moștenitorilor făgăduinței ne- strămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul 18 pentru ca, prin două lucruri de neschimbat1, în care e cu ne- putință ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îm- bărbătare de a prinde’n mână2 nădejdea ce ne stă înainte, 19 pe care noi o avem ca pe o an- coră a sufletului sigură și tare, cea care pătrunde’n adâncul ca- tapetesmei3, 1 = Făgăduința și jurământul. 2 Literal: a prinde; a apuca; a pune mâna pe. Imaginea este aceea a unor navigatori pe furtună, în căutarea unui refugiu. Subtilitatea textului re- zidă în ideea că prin credință ai intrat deja în posesia unui bun pe care încă nu-l ai, dar care ți s’a făgăduit. 3 Catapeteasmă: perdeaua care, în templul iudaic, despărțea sfânta de sfânta-sfintelor, aceasta din urmă fi- ind spațiul profund și intim (altarul) în care putea să intre numai arhiere- ul, și numai o dată pe an. În contextul imaginii, printr’o genială răsturnare, profunzimea mării devine profunzi- mea eshatonului și a cerului duhovni- 20 acolo unde Iisus a intrat pen- tru noi ca înaintemergător, de- venit Arhiereu în veac, după rân- duiala lui Melchisedec. Efeseni 5 8 Altădată erați întuneric, dar acum lumină sunteți întru Dom- nul; ca fii ai luminii să umblați 9 – pentru că roada luminii este în orice bunătate, dreptate și adevăr –, 10 osebind4 ce este bineplăcut Domnului. 11 Și nu fiți părtași la faptele cele neroditoare ale întunericu- lui, ci mai degrabă osândiți-le fățiș5; 12 căci pe cele ce le fac ei întru ascuns, rușine este chiar a le spune. 13 Dar toate cele osândite fățiș sunt vădite de lumină, cesc. Expresia „adâncul catapetesmei” (lăuntrul ei intim) inculcă ideea că, virtual, spațiul misterului e concen- trat în însăși limita carel ascunde. 4 = Punând la încercare prin spirit de discernământ (vezi Rm 2, 18 și nota); aplicând criteriile evanghelice la imensa varietate a gândurilor și faptelor omenești. 5 = Denunțați-le; demascați-le. O traducere mai generoasă a lui elégho (a osândi; a blama; a reproșa; a re- proba), spre a pune verbul în acord cu contextul. 14 căci tot ceea ce-i vădit e lumi- nă6. De aceea zice: Deșteaptă-te tu, cel ce dormi, scoală-te din morți și-asupra ta va lumina Hristos. 15 Prin urmare, luați bine seama cum umblați: nu ca niște neînțe- lepți, ci precum cei înțelepți, 16 răscumpărând vremea7, căci zilele rele sunt. 17 De aceea nu fiți fără minte, ci înțelegeți care este voia Domnu- lui. 18 Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleți de Duh, 19 vorbind între voi în psalmi și’n laude și’n cântări duhovnicești, lăudând și cântând în inimile voastre Domnului, Marcu 9 17 Și I-a răspuns unul din mul- țime: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. 6 A închide ochii asupra faptelor reprobabile săvârșite într’ascuns, fă- cându-te că nu le vezi, e un lucru rău, ca și cum te-ai solidariza cu ele. Osândirea lor publică aduce un dublu câștig: făptașul se rușinează, ceilalți iau exemplu și totul devine lumină. 7 = Recuperând timpul pierdut (în păcate) prin maxima folosire a celui prezent (care poate fi scurt). 20 acolo unde Iisus a intrat pen- tru noi ca înaintemergător, de- venit Arhiereu în veac, după rân- duiala lui Melchisedec. Efeseni 5 8 Altădată erați întuneric, dar acum lumină sunteți întru Dom- nul; ca fii ai luminii să umblați 9 – pentru că roada luminii este în orice bunătate, dreptate și adevăr –, 10 osebind4 ce este bineplăcut Domnului. 11 Și nu fiți părtași la faptele cele neroditoare ale întunericu- lui, ci mai degrabă osândiți-le fățiș5; 12 căci pe cele ce le fac ei întru ascuns, rușine este chiar a le spune. 13 Dar toate cele osândite fățiș sunt vădite de lumină, cesc. Expresia „adâncul catapetesmei” (lăuntrul ei intim) inculcă ideea că, virtual, spațiul misterului e concen- trat în însăși limita carel ascunde. 4 = Punând la încercare prin spirit de discernământ (vezi Rm 2, 18 și nota); aplicând criteriile evanghelice la imensa varietate a gândurilor și faptelor omenești. 5 = Denunțați-le; demascați-le. O traducere mai generoasă a lui elégho (a osândi; a blama; a reproșa; a re- proba), spre a pune verbul în acord cu contextul. 14 căci tot ceea ce-i vădit e lumi- nă6. De aceea zice: Deșteaptă-te tu, cel ce dormi, scoală-te din morți și-asupra ta va lumina Hristos. 15 Prin urmare, luați bine seama cum umblați: nu ca niște neînțe- lepți, ci precum cei înțelepți, 16 răscumpărând vremea7, căci zilele rele sunt. 17 De aceea nu fiți fără minte, ci înțelegeți care este voia Domnu- lui. 18 Să nu vă îmbătați de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleți de Duh, 19 vorbind între voi în psalmi și’n laude și’n cântări duhovnicești, lăudând și cântând în inimile voastre Domnului, Marcu 9 17 Și I-a răspuns unul din mul- țime: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. 6 A închide ochii asupra faptelor reprobabile săvârșite într’ascuns, fă- cându-te că nu le vezi, e un lucru rău, ca și cum te-ai solidariza cu ele. Osândirea lor publică aduce un dublu câștig: făptașul se rușinează, ceilalți iau exemplu și totul devine lumină. 7 = Recuperând timpul pierdut (în păcate) prin maxima folosire a celui prezent (care poate fi scurt). 18 Și oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepe- nește. Și le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”. 19 Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceți-l la Mine!” 20 Și l-au adus la El. Și, văzân- du-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; și căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 21 Și l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?” Iar el a răspuns: „Din pruncie. 22 Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poți ceva, ajută-ne, fie-Ți milă de noi!” 23 Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poți crede, toate-i sunt cu putință celui ce crede”. 24 Și îndată strigând tatăl co- pilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredin- ței mele!” 25 Iar Iisus, văzând că năvăleș- te mulțimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el, și’n el să nu mai intri!” 26 Și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulți ziceau că a murit. 27 Iar Iisus l-a apucat de mână și l-a ridicat; și el s’a sculat în picioare. 28 Și după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?” 29 Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieși decât numai prin rugăciune și prin post”. 30 Și ieșind ei de acolo, străbă- teau Galileea; iar El nu voia să știe cineva. 31 Că-i învăța pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. 32 Ei însă nu înțelegeau cuvân- tul și se temeau să-L întrebe. Matei 4 25 Și mulțimi numeroase mer- geau după El, din Galileea, din Decapole8, din Ierusalim, din Iu- deea și de dincolo de Iordan. 8 Decapole: federația a zece cetăți grecești întemeiate în Palestina de către urmașii lui Alexandru cel Mare; regiune situată între Iordan, lacul Ghenizaret și Transiordania. Așadar, și păgânii erau interesați de predica lui Iisus. 18 Și oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepe- nește. Și le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”. 19 Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceți-l la Mine!” 20 Și l-au adus la El. Și, văzân- du-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; și căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 21 Și l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?” Iar el a răspuns: „Din pruncie. 22 Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poți ceva, ajută-ne, fie-Ți milă de noi!” 23 Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poți crede, toate-i sunt cu putință celui ce crede”. 24 Și îndată strigând tatăl co- pilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredin- ței mele!” 25 Iar Iisus, văzând că năvăleș- te mulțimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el, și’n el să nu mai intri!” 26 Și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulți ziceau că a murit. 27 Iar Iisus l-a apucat de mână și l-a ridicat; și el s’a sculat în picioare. 28 Și după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?” 29 Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieși decât numai prin rugăciune și prin post”. 30 Și ieșind ei de acolo, străbă- teau Galileea; iar El nu voia să știe cineva. 31 Că-i învăța pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. 32 Ei însă nu înțelegeau cuvân- tul și se temeau să-L întrebe. Matei 4 25 Și mulțimi numeroase mer- geau după El, din Galileea, din Decapole8, din Ierusalim, din Iu- deea și de dincolo de Iordan. 8 Decapole: federația a zece cetăți grecești întemeiate în Palestina de către urmașii lui Alexandru cel Mare; regiune situată între Iordan, lacul Ghenizaret și Transiordania. Așadar, și păgânii erau interesați de predica lui Iisus. Matei 5 1 Văzând Iisus mulțimile, S’a suit în munte: și șezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi. 2 Și, deschizându-Și gura, îi în- văța, zicând: 3 „Fericiți cei săraci cu duhul9, că a lor este împărăția cerurilor. 4 Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 5 Fericiți cei blânzi, că aceia vor 9 „Cei săraci cu duhul” (în nici un caz: Cei săraci cu intelectul!) are două înțelesuri, ambele duhovnicești: 1) Să- racul care și-a asumat lăuntric starea de sărăcie și o îndură cu demnitate umană și nădejde cerească; bogatul care nu e dependent lăuntric de pro- pria sa bogăție și care, atunci când o pierde, parțial sau total, rămâne un om liber. 2) Pornind de la antropologia paulină, mistica răsăriteană postu- lează că duhul omului este partea superioară – fină, inefabilă – a sufle- tului (fără a fi altceva decât acesta), prin care omul poate intra în contact direct (entaz) cu Duhul Sfânt. Pentru ca această experiență să fie posibilă, e nevoie ca duhul omului să devină „sărac” de orice patimi sau impurități; astfel eliberat, duhul devine disponibil pentru înduhovnicire și, în consecin- ță, pentru împărăția cerurilor. – Pe de altă parte, în limbajul evanghelic, termenul „sărac” poate însemna și „smerit”, „umil”, „supus”, „ascultător”, având întotdeauna o conotație pozi- tivă. – Sensul este înrudit cu acela al versetului 8: „Fericiți cei curați cu inima”. moșteni pământul. 6 Fericiți cei ce flămânzesc și în- setează de dreptate, că aceia se vor sătura. 7 Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. 8 Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 9 Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 10 Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. 11 Fericiți veți fi când din pricina Mea vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.10 12 Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ce- ruri, că așa i-au prigonit pe profeții de dinaintea voastră.11 10 „… mințind, vor zice tot cuvân- tul rău…”: Aici e vorba de calomnie: fericirea e făgăduită numai acelora care sunt vorbiți de rău fără nici o acoperire, pe nedrept, în chip minci- nos. Sfântul Petru va atrage atenția creștinilor asupra acestui fapt (vezi 1 Ptr 2, 12 și 3, 16, precum și notele respective). 11 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Matei 5 1 Văzând Iisus mulțimile, S’a suit în munte: și șezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi. 2 Și, deschizându-Și gura, îi în- văța, zicând: 3 „Fericiți cei săraci cu duhul9, că a lor este împărăția cerurilor. 4 Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 5 Fericiți cei blânzi, că aceia vor 9 „Cei săraci cu duhul” (în nici un caz: Cei săraci cu intelectul!) are două înțelesuri, ambele duhovnicești: 1) Să- racul care și-a asumat lăuntric starea de sărăcie și o îndură cu demnitate umană și nădejde cerească; bogatul care nu e dependent lăuntric de pro- pria sa bogăție și care, atunci când o pierde, parțial sau total, rămâne un om liber. 2) Pornind de la antropologia paulină, mistica răsăriteană postu- lează că duhul omului este partea superioară – fină, inefabilă – a sufle- tului (fără a fi altceva decât acesta), prin care omul poate intra în contact direct (entaz) cu Duhul Sfânt. Pentru ca această experiență să fie posibilă, e nevoie ca duhul omului să devină „sărac” de orice patimi sau impurități; astfel eliberat, duhul devine disponibil pentru înduhovnicire și, în consecin- ță, pentru împărăția cerurilor. – Pe de altă parte, în limbajul evanghelic, termenul „sărac” poate însemna și „smerit”, „umil”, „supus”, „ascultător”, având întotdeauna o conotație pozi- tivă. – Sensul este înrudit cu acela al versetului 8: „Fericiți cei curați cu inima”. moșteni pământul. 6 Fericiți cei ce flămânzesc și în- setează de dreptate, că aceia se vor sătura. 7 Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. 8 Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 9 Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 10 Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. 11 Fericiți veți fi când din pricina Mea vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.10 12 Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ce- ruri, că așa i-au prigonit pe profeții de dinaintea voastră.11 10 „… mințind, vor zice tot cuvân- tul rău…”: Aici e vorba de calomnie: fericirea e făgăduită numai acelora care sunt vorbiți de rău fără nici o acoperire, pe nedrept, în chip minci- nos. Sfântul Petru va atrage atenția creștinilor asupra acestui fapt (vezi 1 Ptr 2, 12 și 3, 16, precum și notele respective). 11 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire În predica Sa des- pre fericiri, Dom- nul descrie ini- ma vrednică de rai (Mt. 5, 1- 12). În alcătuirea ei intră: smerenia, plânsul și zdrobirea inimii, blândețea și nemânie- rea, deplina iubire de dreptate, desăvârșita milostivire, curăția inimii, iubirea de pace și îm- păciuirea, răbdarea necazurilor, suferințelor îndurate pe nedrept și prigonirilor pentru credința și viața creștinească. Dorești rai- ul? N-ai decât să fii astfel și încă de aici vei pregusta din raiul în care ai să intri după moarte, ca moștenitor.12 12 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcu- iri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. Tâlcuire În predica Sa des- pre fericiri, Dom- nul descrie ini- ma vrednică de rai (Mt. 5, 1- 12). În alcătuirea ei intră: smerenia, plânsul și zdrobirea inimii, blândețea și nemânie- rea, deplina iubire de dreptate, desăvârșita milostivire, curăția inimii, iubirea de pace și îm- păciuirea, răbdarea necazurilor, suferințelor îndurate pe nedrept și prigonirilor pentru credința și viața creștinească. Dorești rai- ul? N-ai decât să fii astfel și încă de aici vei pregusta din raiul în care ai să intri după moarte, ca moștenitor.12 12 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcu- iri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.