Astăzi, Duminică, 28 Mai, 2023 Sfinții Ier. Eutihie, episcopul Melitinei, și Nichita, episcopul Calcedonului Duminica a VII-a după Paști (a Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic) Faptele Apostolilor 20 16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putință, să fie la Ierusalim. 17 Și trimițând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoții Bisericii. 18 Și dacă au venit la el, le-a zis: „Voi știți cum m’am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia, […] 28 Drept aceea, luați aminte la voi înșivă și la toată turma în care Duhul Sfânt v’a pus pe voi episcopi1, ca să păstoriți Bise- 1 Text clar despre existența episco- patului ca treaptă harică, prin ve- nirea și lucrarea Sfântului Duh. Li- teral, grecescul epískopos înseamnă supraveghetor. Imaginea de totdeau- na a episcopului a fost aceea a unui păstor care veghează asupra turmei rica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o cu însuși sângele Său2. 29 Eu știu bine că după pleca- rea mea vor intra între voi lupi înverșunați care nu vor cruța turma. 30 Și dintre voi înșivă se vor ri- dica bărbați grăind lucruri su- cite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. 31 De aceea, privegheați amin- tindu-vă că timp de trei ani, noaptea și ziua n’am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fie- care din voi. 32 Și acum, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului haru- lui Său, cel care poate să vă zidească și să vă dea moștenire între toți cei sfințiți. sale. 2 Evident, cu sângele lui Iisus Hristos, dar textul vrea să pună în lumină deoființimea (consubstan- țialitatea) dintre Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. 33 Argint sau aur sau haină n’am poftit de la nimeni; 34 voi înșivă știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebu- ințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35 Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutați pe cei slabi3 și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua”. 36 Și după ce a spus acestea, și-a plecat genunchii și s’a ru- gat împreună cu ei toți. Ioan 17 1 Pe acestea le-a grăit Iisus; și, ridicându-Și ochii la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul. Prea- mărește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească pe Tine, 2 așa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. 3 Iar viața veșnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singu- rul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai tri- mis. 3 Milostenia trebuie făcută din pro- pria ta osteneală, nu din venitul nemuncit; altfel, ea nu constituie o jertfă, ci un simplu act filantropic. 4 Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. 5 Și acum, preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. 6 Arătat-am numele Tău oame- nilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mie Mi i-ai dat, și cuvântul Tău l-au păzit. 7 Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; 8 căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunos- cut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M’ai trimis. 9 Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. 10 Și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și Eu M’am preamărit întru ei. 11 Și Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, și Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzește-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi. 12 Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit și nici unul dintre ei n’a pierit, decât fiul pierzării4, ca să se plinească Scriptura. 13 Dar acum Eu vin la Tine și pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s’o aibă deplină întru ei.5 Tâlcuire Arie tăgăduia dum- nezeirea Fiului lui Dumnezeu și deoființimea Lui cu Dumnezeu- Tatăl. Împotriva lui s-a ridicat în- treaga Biserică; toți credincioșii, din toate colțuri- le lumii, au mărturisit într-un glas că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Născut, Dumnezeu din Dumnezeu, Născut, nu făcut, deoființă cu Tatăl. Cineva s-ar putea gândi că această unire de cuget va fi fost roadă unei însu- flețiri întâmplătoare, dar aceas- tă credință a trecut mai apoi prin încercări cumplite, atunci când de partea arienilor au tre- cut puterea și mărimile. Nici focul, nici sabia, nici prigoanele 4 = Iuda Iscarioteanul. 5 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania nu au putut s-o nimicească, și ea a fost mărturisită pretutin- deni de către toți, îndată ce a luat sfârșit strâmtorarea din partea puterii lumești. Asta în- seamnă că ea alcătuiește inima Bisericii și esența mărturisirii ei. Slavă Domnului, Care păs- trează în noi această credință! Fiindcă atâta vreme cât ea dă- inuie, încă suntem creștini, cu toate că trăim rău; dacă ea ar pieri, aceasta ar însemna sfâr- șitul creștinismului.6 6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcu- iri din Sfânta Scriptură pentru fieca- re zi din an.