Astăzi, Vineri, 8 Decembrie, 2023 Sf. Cuv. Patapie;  Sf. Ap. Cezar, Tihic și Onisifor […] 2 Timotei 1 1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu după făgăduința vieții care este’n Hristos Iisus, 2 lui Timotei, iubitului fiu1: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Hristos Iisus, Domnul nostru! 8 Așadar, nu te rușina de mărtu- risirea asupra Domnului nostru, nici de mine, înlănțuitul Său2, ci fii părtaș la suferință pentru Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu 9 Care ne-a mântuit și ne-a che- mat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci potrivit pla- nului Său și harului dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de timpurile veșnice3, 1 Timotei îi este lui Pavel „adevărat fiu în credință” (1Tim 1, 2). 2 Dublă semnificație: înlănțuit din pricina (de dragul) Domnului; înlănțui- tul (robul, prizonierul) Domnului. Din versetul 17 știm că Pavel se afla în temniță la Roma. 3 = Eternitatea în care taina lui Dumnezeu era ascunsă (vezi Rm 16, 10 dar care acum s’a vădit prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Cel ce a nimicit moartea și a adus la lumină viața și nemurirea, prin Evanghelia 11 pentru care am fost eu pus propovăduitor și apostol și învă- țător al neamurilor. 12 Pentru care pricină și îndur aceste suferințe; dar nu mă ruși- nez, fiindcă știu în Cine mi-am pus credința; și sunt încredințat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a încredin- țat-o4 până la Ziua aceea. 13 Întipărește-ți în minte cuvinte- le sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, în credința și’n iubi- rea cea întru Hristos Iisus. 14 Păzește vistieria cea bună ce ți-a fost încredințată prin Duhul Sfânt Care locuiește’ntru noi. 15 Tu știi că toți cei din Asia s’au lepădat de mine, între care Fighel și Ermoghen. 16 Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor5, căci de multe ori 25). 4 Vezi nota de la 1 Tim 6, 20. 5 Onisifor, creștin din Efes care, venit m’a însuflețit, iar de lanțurile mele nu s’a rușinat; 17 dimpotrivă, de’ndată ce-a venit în Roma, cu multă osârdie m’a căutat și m’a găsit. 18 Să-i dea Domnul ca’n Ziua aceea să afle milă de la Domnul. Și cât de mult m’a slujit el în Efes, tu o știi prea bine. Luca 19 12 Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o țară’ndepăr- tată ca să-și ia domnie6 și să se întoarcă. 13 Și chemând zece slugi ale sale, la Roma, i-a fost de mare ajutor lui Pavel în închisoare (vezi și 4, 19). 6 Puterea de a domni, pe care urma s’o primească de la o autoritate mai înaltă (un rege de la împărat). Evident, istorisirea e o paralelă a parabolei talanților (Mt 25, 14-30), dar se pare că ea e construită pe un cadru istoric cunoscut, anume călătoria întreprinsă de Arhelau la Roma, în anul 4 î.H., spre a obține confirmarea imperială asupra regatului său, călătorie urmată de intervențiile Iudeilor de a-i zădărnici demersul. Construcția nu face decât să înlesnească perceperea dimensiunii parabolice a istorisirii, în sensul că puterea și slava Fiului Omului vor fi incomparabil mai mari la a doua Sa venire decât s’au arătat în timpul vie- țuirii Sale pe pământ. Ideea centrală însă este aceea că întoarcerea nu va avea loc curând, ci după un timp foarte îndelungat. le-a dat zece mine7 și le-a zis: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! 14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi! 15 Și a fost că atunci când el s’a întors, după ce-și luase domnia, a zis să fie chemate slugile ace- lea cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit. 16 Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus încă zece mine. 17 Și i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credin- cioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. 18 Și a venit a doua, zicând: Mi- na ta, Doamne, a adus încă cinci mine. 19 Iar el i-a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. 20 A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată-ți mina, pe care am păstrat-o într’un ștergar, 21 că m’am temut de tine, pentru că ești om aspru; iei ce n’ai pus și seceri ce n’ai semănat. 22 Și i-a zis: După gura ta te voi judeca, slugă vicleană! Știai că eu sunt om aspru, că iau ce n’am 7 Mină, unitate monetară de 818  g aur – sau 727 g argint. pus și secer ce n’am semănat; 23 atunci, de ce n’ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobân- dă. 24 Și le-a zis celor care stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui care are zece mine. 25 – Și ei i-au zis: Doamne, acela are zece mine… – 26 V’o spun eu vouă că aceluia ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are8. 27 Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n’au vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea!” 28 Și zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.9 8 Vezi nota de la Mt 4, 25. 9 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire Pilda celor zece mine înfățișează întrea- ga istorie a ome- nirii până la cea de-a doua venire a lui Hristos. În ea, Domnul spune despre Sine că mer- ge la Tatăl Ceresc prin pătimiri, moarte și înviere, ca să primeas- că domnia asupra omenirii, care este moștenirea Sa. Cei rămași pe pământ se împart în două tabere: robii care I-au slujit Domnului prin ascultarea față de credință și cei care nu vor să-L aibă drept împărat și să-I slujească, din pri- cina necredinței lor. Celor ce se apropie de Domnul prin credin- ță, fiind gata să-I slujească, li se dau darurile Sfântului Duh în Sfintele Taine: aceasta este mina, și fiecare credincios o primește pentru a sluji în rândul celorlalți credincioși. Atunci când toți oa- menii care trebuie să se supună Domnului I se vor supune, El va veni din nou, de data asta ca împărat. Primul lucru pe care îl va face va fi să-i judece pe robii Săi – care ce a agonisit cu harul dat; iar apoi va urma judecata și asupra celor care n-au vrut să-l recunoască drept împărat – adică fie că n-au crezut, fie că au că- zut din credință. Întipărește-ți în minte aceste adevăruri și nu îți alunga luarea aminte de la ele, fiindcă atunci se vor lua hotărâri care nu vor mai putea fi schim- bate. Fugi de necredință; dar nici credința ta să nu rămână deșartă, ci adu și roadele ei. Dacă te vei afla credincios în puține, peste multe te va pune Domnul.10 10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.