Astăzi, Marți, 26 Martie, 2024 Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa, Maxima; Sfinții 26 de Mucenici din Goția/Dacia Isaia 5 7 Căci via Domnului Atotțiitoru- lui e casa lui Israel și omul din Iuda e tânăra ei odraslă iubită; am așteptat să facă judecată și ea nelegiuire a făcut, și nu drep- tate, ci țipăt de groază. 8 Vai celor ce casă lângă ca- să alipesc și țarină lângă țarină adună, doar-doar or lua ceva de la vecin!; oare numai voi veți locui pământul? 9 Că toate acestea au ajuns în au- zul Domnului Atotțiitorului; că, deși multe case se vor face, mul- te case și frumoase se vor pustii și locuitori într’însele nu vor fi. 10 Că unde ară zece perechi de boi o baniță va da pământul, iar cel ce seamănă șase măsuri, acela va face trei.1 11 Vai celor ce se scoală diminea- 1 De câte ori intervin calamitățile naturale și pământul refuză să ne dea roadele așteptate, deși l-am lucrat, e bine să nu-i întrebăm pe alții, ci pe noi înșine. O prețioasă doctorie împotriva răului este mărturisirea, precum și gri- ja de a ocoli poticnirile (Sf. Grigorie de Nyssa). ța și umblă după băutură tare și’ntârzie până seara, că vinul îi va mistui. 12 Că ei cu chitare, cu alăute, cu timpane și fluiere beau vinul, dar spre lucrurile Domnului nu caută și la lucrurile mâinilor Lui nu iau seama. 13 Iată dar de ce poporul Meu a fost dus în robie: fiindcă ei nu-L cunosc pe Domnul; și mulți au murit din pricina foamei și a setei de apă; 14 iată de ce iadul și-a căscat pofta2 și gura și-a deschis-o fă- ră’ncetare și’n ea se vor pogorî slăviții ei și marii și avuții și ciumații3 ei; 15 și omul va fi umilit și bărbatul va fi înjosit și ochii cei trufași vor fi umiliți. 16 Dar Domnul Atotțiitorul Se va înălța întru judecată și Dumne- zeul cel Sfânt Se va slăvi întru dreptate. Facerea 4 8 Și Cain a zis către Abel, fratele său: „Să ieșim la câmp!” Și a fost că’n timp ce erau ei pe câmp, Cain s’a aruncat asupra lui Abel, fratele său, și l-a omorât. 2 Textual: „iadul și-a lărgit sufletul”. 3 „ciumații”: păcătoșii care nu numai că sunt ei înșiși corupți, dar îi corup și pe alții; viciul care devine contagios. 9 Și a zis Domnul Dumnezeu că- tre Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a zis: „Nu știu; nu cumva sunt eu paznicul fratelui meu?…”. 10 Și a zis Domnul: „Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă spre Mine din pământ. 11 Și acum, blestemat să fii de pământul ce și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sânge- le fratelui tău. 12 Când vei munci pământul, el nu-ți va mai da puterea lui; rătă- citor vei fi și fugar pe pământ!” 13 Și a zis Cain către Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea e mai mare decât aș putea eu să duc. 14 Dacă Tu mă izgonești astăzi de la fața pământului, și de la fața Ta voi fi ascuns; rătăcitor voi fi eu și fugar pe pământ, și va fi că oricine mă va întâlni, mă va ucide”4. 15 Și i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu așa, ci oricine-l va ucide pe Cain, înșeptită răzbunare va cădea asupră-i”. Și Domnul Dum- nezeu i-a pus lui Cain un semn, 4 Despărțindu-l de pământul însân- gerat, crima îl desparte pe om și de Dumnezeu; prin aceasta, el rămâne vulnerabil, total descoperit, fără nici o apărare. Arheologia biblică pare a recunoaște în Cain pe strămoșul Che- neilor (vezi 15, 19), trib nomad al Canaanului. ca tot cel care-l va întâlni să nu-l omoare. Proverbele lui Solomon 5 1 Fiule, ia aminte la înțelepciu- nea mea, spre cuvintele mele apleacă-ți auzul, 2 ca să-ți păzești cugetul bun; eu din priceperea buzelor îți porun- cesc. 3 Nu lua aminte la femeia viclea- nă; că din buzele femeii desfrâ- nate picură miere care până la o vreme îți îndulcește gâtlejul, 4 dar pe care mai târziu o vei găsi mai amară decât fierea și mai ascuțită decât sabia cu două tăișuri. 5 Că nebunia își face picioare ce se coboară spre ea cu moarte de iad, 6 iar urmele ei sunt nestatornice, că ea nu pe căile vieții umblă și alergările ei sunt rătăcitoare: încotro, nici ea nu știe unde. 7 Așadar, fiule, ascultă-mă pe mi- ne și să nu-mi faci cuvintele deșarte. 8 Calea fă-ți-o cât mai departe de ea și de ușile casei ei să nu te apropii, 9 ca să nu-ți dai viața pe mâna altora și traiul tău pe seama celor ce nu se îndură, 10 ca nu cumva străinii să-și facă saț din averea ta și rodul ostene- lilor tale să intre în casă străină. 11 Că pe urmă o să-ți pară rău, atunci când carnea trupului tău se va topi 12 și când vei zice: –  O , c u m de-am urât eu învățătura și cum de-a ocolit inima mea mustrări- le? 13 N’am ascultat de glasul celui ce mă certa și spre cel ce mă învăța nu mi-am plecat auzul; 14 pentru atât de puțin m’am copleșit de tot răul, în chiar mijlocul soborului și al adunării. 15 Fiule, bea apă din propriile tale vase și din izvorul propriilor tale fântâni.5 6 5 Sf. Maxim Mărturisitorul: „Cel ce a învățat să sape, prin fapte și contempla- ție, fântânile virtuții și ale cunoașterii de sine, asemenea patriarhilor, Îl va afla înlăuntru pe Hristos, izvorul vieții, din care ne îndeamnă Înțelepciunea să bem”. 6 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire „Și a zis Cain către Domnul: pedeapsa mea este mai ma- re decât aș pu- tea-o purta” (Fac. 4, 13). Este, oare, cu putință a vorbi astfel înaintea feței lui Dumnezeu, Care este aspru, firește, întru dreptatea Sa, dar și pururea gata să miluiască pe cel care se pocăiește cu adevărat? Zavistia a întunecat gândurile sănătoase, nelegiuirea făcută cu deadinsul a împietrit inima, și Cain, iată, îi răspunde cu groso- lănie lui Dumnezeu însuși: „Au doară sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Fac. 4, 9). Dumnezeu vrea să înmoaie inima lui de piatră cu ciocanul asprei Sale judecăți, dar el nu se lasă, ci, închizându-se în grosolănia sa, se aruncă în brațele sorții pe care și-a gătit-o singur prin pizmă și omor. E de mirare faptul că du- pă aceasta a trăit la fel ca toată lumea: a avut femeie, și-a înte- meiat o familie și păstra toate legăturile lumești; însă pecetea lepădării și deznădejdii stătea în continuare asupra lui. Trebuie să fie vorba de un fapt lăuntric, care se petrecea în conștiință, din conștientizarea poziției în care se afla față de Dumnezeu, sub influența faptelor, patimilor și obiceiurilor păcătoase care o apăsau. Mai ales acum ar trebui oamenii să ia aminte la aceasta! Dar să aibă, totodată, credința că nu este păcat care să biruiască mila lui Dumnezeu, chiar dacă pentru înmuierea inimii este ne- voie, firește, de timp și osteneală. Între mântuire și pieire nu este loc, însă, de ales!7 7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.