Astăzi, Miercuri, 27 Martie, 2024 Sf. Mc. Matrona din Tesalonic; Sf. Mc. Filit și Lidia, soția sa, cu cei 4 fii ai lor Isaia 5 16 Dar Domnul Atotțiitorul Se va înălța întru judecată și Dumne- zeul cel Sfânt Se va slăvi întru dreptate. 17 Și cei jefuiți vor paște ca tau- rii, iar pe locurile pustii ale celor robiți vor paște mieii. 18 Vai celor ce-și trag după ei păcatele ca la capătul unei funii lungi și fărădelegile ca la capătul unei curele de jug, 19 lor, celor ce zic: „Ce are de fă- cut să facă repede, ca să vedem, iar sfatul Sfântului lui Israel să vină, ca să-l cunoaștem!”…1 20 Vai celor ce numesc răul bine și binele, rău, celor ce fac întu- nericul lumină și lumina, întune- ric, celor ce fac amarul dulce și dulcele, amar! 21 Vai celor ce’n ochii lor sunt înțelepți și doar în mintea lor cunoscători! 22 Vai celor puternici ai voștri care beau vin și celor tari care 1 Aceasta e vocea celor ce nu cred în adevărul și puterea profețiilor (Teo- doret de Cir). amestecă băuturi tari, 23 celor ce pentru mită îi dau dreptate nedreptului și sugrumă dreptatea celui drept! 24 De aceea: Precum arde tres- tia’n pară de foc și’n flacără se mistuie, așa va fi rădăcina lor: ca țărâna, și floarea lor ca pul- berea se va înălța; că n’au ținut legea Domnului Atotțiitorului, ci cuvântul Sfântului lui Israel l-au întărâtat. 25 De aceea cu aprindere S’a mâniat Domnul Sabaot împotri- va poporului Său și mâna Și-a întins-o asupră-le și i-a lovit; și munții s’au înfrigurat și stârvu- rile lor s’au făcut ca gunoiul în mijlocul drumului; cu toate acestea, mânia Lui nu s’a abătut, ci mâna Sa e încă asupră-le. Facerea 4 16 Și s’a dus2 Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în ținutul Nod3, la răsărit de Eden. 2 Literal: a ieșit. 3 Localitate necunoscută, dar al cărei nume pare a sugera ideea de pribegie, rătăcire, viață nomadă. 17 Și Cain a cunoscut-o pe femeia sa; și ea, zămislind, l-a născut pe Enoh; și a zidit o cetate și a numit cetatea după numele fiului său, Enoh. 18 Iar lui Enoh i s’a născut Irad4; lui Irad i s’a născut Maleleil; lui Maleleil i s’a născut Matusal, iar lui Matusal i s’a născut Lameh. 19 Lameh și-a luat două femei: numele uneia era Ada și numele celeilalte era Sela. 20 Ada l-a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. 21 Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din fluier și din țiteră. 22 Cât despre Sela, ea l-a născut pe Tubal-Cain, care a fost părin- tele celor ce lucrează arama și fierul. Iar sora lui Tubal-Cain era Noema. 23 Lameh le-a zis femeilor sa- le: „Ada și Sela, ascultați glasul meu; femei ale lui Lameh, luați aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea și un tânăr pentru vânătaia mea. 24 Dacă pentru Cain fi-va răzbu- narea de șapte ori, pentru Lameh de șaptezeci de ori câte șapte”5. 4 În LXX transcris Gaidad. 5 Versetele 23-24 reprezintă textul unui poem străvechi, din vremea când în societatea primară se instituise ven- 25 Adam a cunoscut-o iarăși pe Eva, femeia sa; și ea, zămislind, a născut un fiu și i-a pus numele Set, pentru că și-a zis: „Datu-mi-a Dumnezeu un alt vlăstar în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”. 26 Lui Set, de asemenea, i s’a născut un fiu și i-a pus numele Enos. De atunci au început oame- nii să cheme numele Domnului Dumnezeu6. deta sângeroasă: Lameh se laudă cu propria sa ferocitate spre a-și paraliza adversarii. Inserția poemului e o repli- că la versetele 13-15. 6 Altfel formulat: „De atunci au înce- put oamenii să-L cheme pe Dumnezeu cu numele de Domnul”. E vorba de introducerea numelui divin Iahvé (din tetragrama YHWH) = „Domn”, pe lângă acela de Elohim = „Dumnezeu”; deci: Domnul Dumnezeu. Această tra- diție îi plasează originea în generația contemporană cu nepotul lui Adam, în timp ce o alta îi atestă o apariție mult mai târzie, în vremea lui Moise (vezi Iș 3, 13-15). La obârșie, Iahvé era un nume propriu; din respect și teamă, Evreii preferau să-l rostească prin echi- valentul „Domn”. În limbajul biblic, numele divine sunt folosite astfel: Ia- hvé = Domnul; Elohim = Dumnezeu; Adonai = Domnul; Adonai Iahvé = Domnul Dumnezeu; Iahvé Elohim = Domnul Dumnezeu; Iahvé Sabaot = Domnul Sabaot sau Domnul Atotțiito- rul; Șaddai = Puternicul; El-Olam = Dumnezeu-Cel-Veșnic.Proverbele lui Solomon 5 15 Fiule, bea apă din propriile tale vase și din izvorul propriilor tale fântâni.7 16 Din izvorul tău să ți se reverse apele și pe ulițele tale apele tale să umble; 17 să-ți fie ele doar singur ție avere și nici un străin să nu-ți fie părtaș. 18 Al tău să fie izvorul apei tale și cu femeia tinereților tale să te veselești, 19 cu ea, căprioară iubitoare, cer- boaică plină de haruri, cu ea să-ți petreci și a ta să fie ea socotită și cu tine să fie în toată vremea; pentru că de iubirea ei înconju- rându-te, așa te vei înmulți. 20 Nu-ți pierde vremea cu cea străină, nici nu te lăsa cuprins de brațe pe care nu le cunoști; 21 căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu, Cel ce ține seamă de toate urmele lui. 22 Fărădelegile sunt cele ce-l vâ- nează pe om și fiecare se leagă cu lanțurile păcatelor sale; 7 Sf. Maxim Mărturisitorul: „Cel ce a învățat să sape, prin fapte și contempla- ție, fântânile virtuții și ale cunoașterii de sine, asemenea patriarhilor, Îl va afla înlăuntru pe Hristos, izvorul vieții, din care ne îndeamnă Înțelepciunea să bem”. 23 unul ca acesta moare cu cei neșcoliți și de mulțimea bunuri- lor lui s’a lepădat și din pricina nebuniei a pierit. Proverbele lui Solomon 6 1 Fiule, de te vei pune chezaș pentru prietenul tău, cu vrăjma- șul tău ai bătut palma;8 2 căci buzele omului sunt cursă tare împotrivă-i și’n ea se prinde cu vorbele propriei sale guri. 3 Fă, fiule, ceea ce-ți poruncesc eu, și te vei mântui – că de dragul prietenului tău te vei da pe mâna celor răi –, nu te lăsa, stârnește-l și pe prietenul pentru care te-ai pus chezaș;9 8 Chezășia (garanția, răspunderea pentru cineva) era o veche practică la Evrei (vezi Fc 43, 9), dar înțeleptul nu o recomandă, din cauză că, foarte adesea, beneficiarul abuzează de încre- derea celui ce s’a oferit să garanteze. 9 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire Când Moise și cu Aaron au înce- put să mijloceas- că pentru popor înaintea lui Fara- on, ca acesta să îi dea drumul, răs- punsul primit a fost întețirea asupririi israelitenilor până-ntr-acolo că aceștia au înce- put să cârtească împotriva celor ce mijloceau pentru ei: „Ne-ați făcut urâți în ochii lui Faraon” (Ieș. 5, 21). Întocmai la fel e pus la încercare sufletul păcătosului care se pocăiește. Atunci când frica de Dumnezeu și conștiința, acești Moise și Aaron lăuntrici, încep să îndemne sufletul să se ridice, în fine, în picioare și să scuture jugul robiei păcatu- lui, bucuria pătrunde întreaga lui alcătuire; dar nici vrăjmașul nu doarme, ci îngrămădește în gândurile lui munți de piedici, – cum că păcatul e de nebiruit, și îl bântuie cu frici din toate păr- țile: frică pentru bunăstare, frică pentru legăturile lumești, frică pentru tot ce îi aparține, chiar pentru viața sa. Și se întâmplă astfel că omul, numai ce a pornit pe calea către Dumnezeu, că se și oprește. Prinde curaj, frate! „Și Se va înălța Domnul Savaot întru judecată, și Dumnezeu Cel Sfânt Se va slăvi întru dreptate” (Is. 5, 16). Dumnezeu e mai ta- re decât vrăjmașul. Strigă către Dânsul și vei auzi la fel ca Moise oarecând: „Acum vei vedea cele ce voi face Eu cu Faraon”. Vrăjmașul nu are putere asu- pra sufletului: el poate doar să-l sperie cu părute spaime. Nu te da bătut, rabdă, mergi înainte cu bărbăție, spunând în sinea ta: „Să mor și nu mă las, ci cu îndrăzneală voi merge înainte, acolo unde mă cheamă Domnul prin duhul pocăinței care lucrea- ză acum în mine”!10 10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.