Astăzi, Joi, 11 Aprilie, 2024 †) Sf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului; Sf. Sfințit Mc. Antipa, episco- pul Pergamului Isaia 28 14 De aceea, ascultați cuvântul Domnului, voi, bărbați necăjiți, și voi, mai-marii poporului din Ierusalim. 15 De vreme ce voi ați zis: „Fă- cut-am un legământ cu iadul și o înțelegere cu moartea: furtună năprasnică de va trece, ea nu va veni peste noi; din minciună ne-am făcut nădejde și de min- ciună vom fi ocrotiți”, 16 de aceea, așa zice Domnul: – Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului o piatră de mare preț, anume aleasă, o piatră pentru ca- pul unghiului, o piatră nestemată pentru temeliile lui; și cel ce va crede în El nu se va rușina.1 1 Text profetic care Îl anunță pe Iisus Hristos drept „piatra din capul unghiului”, pe care ziditorii o nesoco- tiseră (Ps 117, 22-23; Mt 21, 42). Sf. Chiril al Alexandriei: Piatra din capul unghiului e menită să unească doi pereți; Iisus Hristos este Cel ce i-a unit în Sine pe Evrei și Neamurile. În limba greacă, cuvântul „piatră” (líthos) e de genul masculin, motiv pentru care pronumele folosit aici îl păstrează. T. 17 Și voi face ca judecata să fie spre nădejde, iar mila Mea va fi pentru cumpenele drepte; iar voi, cei ce zadarnic nădăjduiți în minciună, cum că furtuna nici- cum nu va da peste voi 18 decât dacă vi s’ar strica legă- mântul cu moartea și dacă nădej- dea voastră în iad n’ar mai sta în picioare, ei bine, dacă furtună năprasnică va veni peste voi, de ea veți fi culcați la pământ; 19 ori de câte ori va trece, vă va lua la vale; dimineață de dimineață ea va trece ziua, iar noaptea fi-va nădejde rea. Învă- țați-vă să auziți, 20 voi, cei necăjiți; noi nu putem să ne batem, noi înșine suntem prea slabi pentru a ne aduna. 21 Că în muntele necredincioșilor Se va ridica Domnul, și în Valea Gabaonului va fi; lucrurile Sale M. omite „în El”. Dintre traducerile acestuia: „Cel ce crede nu se va grăbi” (KJV); „Cel ce crede nu va fi zorit” (RSV); „Cel ce se încrede nu se va clătina” (BJ); „Cel ce se sprijină nu va fi luat prin surprindere” (TOB); „Cel ce crede nu se va clătina” (OSTY). Și le va face cu mânie, chiar un lucru plin de amărăciune, și mânia Lui va lucra neobișnuit, și amărăciunea Lui neobișnuită va fi. 22 De aceea, nu vă veseliți, și nici legăturile voastre să nu se facă puternice, căci am auzit de lucruri isprăvite și retezate de Domnul Atotțiitorul, pe care El le va face pe’ntregul pământ. Facerea 10 32 Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, după urmașii lor și după națiile lor. Din ele s’au răspândit insulele neamurilor2 pe pământ după potop. Facerea 11 1 Pământu’ntreg avea pe-atunci o singură limbă și aceleași cuvin- te3. 2 Și a fost că, pornind din părțile Răsăritului, oamenii au găsit un șes în țara Șinear și s’au așezat acolo. 3 Și au zis unul către altul: „Hai să facem cărămizi și să le ardem 2 Vezi nota de la v. 5. 3 Această relatare preia o tradiție diferită de aceea a listelor genealogice precedente, care presupun existența mai multor limbi. Totuși, ideea centrală le este comună: diversitatea oamenilor își are originea într’o unitate primordială. în foc!” Și au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. 4 Și au zis: „Hai să ne clădim un oraș și un turn al cărui vârf să ajungă la cer, și să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăș- tiați pe fața ’ntregului pământ!” 5 Și S’a pogorât Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6 Și a zis Domnul: „Iată că ei sunt un singur popor și au toți o singură limbă; și acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce și-au pus în gând să facă. 7 Hai să ne pogorâm și acolo să le încâlcim4 graiul, pentru ca unul altuia să nu-și mai înțeleagă limba”. 8 Și de acolo i-a împrăștiat Dom- nul pe fața ’ntregului pământ și ei au încetat să mai zidească cetatea și turnul. 9 E pricina pentru care cetatea aceea s’a numit Babilon5, pentru 4 Verbul syg-héo: a răsturna, a în- toarce pe dos, a stârni confuzie, a amesteca (în sensul de a tulbura un lichid prin agitarea drojdiei), a încâlci, a răvăși, a înnegura, a încurca. În text, obiectul acestui predicat este „graiul” (singular). 5 La origine, ebraicul Babel (Bāb-ili) înseamnă „poarta lui Dumnezeu”. Prin- că acolo a încâlcit Domnul lim- bile a tot pământul și de acolo i-a împrăștiat Domnul Dumnezeu pe toată fața pământului6. Proverbele lui Solomon 13 19 Învățătura îndepărtează sără- cia și ocara, iar cel ce și-a însușit mustrările va fi slăvit. 20 Dorințele credincioșilor îndul- cesc sufletul, dar lucrurile ne- credincioșilor sunt departe de cunoaștere. 21 Cel ce umblă cu înțelepții în- țelept va fi, dar cel ce umblă cu descreierații, așa va fi cunoscut. 22 Pe păcătoși îi urmărește răul, dar pe cei drepți îi va ajunge binele. 23 Omul bun își va lăsa moște- nitori pe fiii fiilor, dar bogăția necredincioșilor e strânsă pentru cei drepți. 24 Drepții vor petrece mulți ani în bogăție, dar nedrepții degrab vor pieri. tr’o etimologie populară, el devine bālal = a amesteca, a încâlci, a pro- duce confuzie. 6 Sancționarea orgoliului omenesc de a străpunge cerul (locuința lui Dum- nezeu) cu puteri proprii. Cu acest moment se începe nu numai istoria limbilor, ci și istoria mentalităților; când doi oameni „nu vorbesc aceeași limbă” înseamnă că ei gândesc diferit. 25 Cel ce cruță nuiaua își urăște fiul, dar cel care-l iubește îl mustră cu grijă.7 26 Omul drept mănâncă și-și sa- tură sufletul, dar sufletele necre- dincioșilor vor duce lipsă. Proverbele lui Solomon 14 1 Femeile înțelepte zidesc case,8 dar cea fără minte și-o dărâmă cu mâinile ei. 2 Cel ce merge drept se teme de Domnul, dar cel ce’n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu degetul. 3 Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie, dar buzele înțelepți- lor îi păzesc pe aceștia. 4 Unde nu sunt boi, ieslea e cu- rată, dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului.9 5 Martorul de bună-credință nu minte, dar mărturia strâmbă ațâ- ță minciuni. 6 La cei răi vei căuta înțelep- 7 Cuv. Petru Damaschin: „Precum părinții iubitori de fii își întorc cu mustrări, din iubire, pe fiii lor care fac lucruri nesăbuite, așa și Dumnezeu îngăduie încercările ca pe un toiag care-i întoarce pe cei vrednici de la viclenia diavolului”. 8 „Casă” = familie. 9 E vorba de treieratul grâului, care’n vremile vechi se făcea sub picioarele boilor. ciunea și nu o vei afla, dar priceperea e lesne de găsit la cei înțelepți.10 Tâlcuire „Cela ce cruță toia- gul, urăște pe fiul său; iar cela ce-l iubește îl ceartă cu osârdie” (Pil- de 13, 25). Să-i lăsăm deoparte pe copii și să vorbim despre noi înșine. Cu privire la fiecare din noi aceste cuvinte înseamnă următorul lucru: nu te cruța pe tine însuți, pedepseș- te-te cu osârdie. Autocompătimi- rea este rădăcina tuturor abate- rilor noastre spre păcat; iar cine nu va face pogorământ pentru sine, acela va sta neclintit întru cele bune. Mai înainte de toate, trebuie ținut în cea mai aspră disciplină trupul, această slugă fără minte. Când îl istovești, este smerit; dar dă-i o cât de mică ușurare și va începe să-și scoată ghearele și să freamete cu ochi iubitori de patimi. Uluitor e însă acest fapt de care nici nu-ți mai vine să vorbești: toți sunt de par- tea trupului și născocesc pentru 10 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia el tot soiul de desfătări. Chiar și știința nu poate, parcă, altfel. Ce fel de știință va mai fi fiind și asta?11 11 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.