Astăzi, Luni, 15 Aprilie, 2024 Sf. Ap. Aristarh, Pud și Trofim Sf. Mc. Crescent Isaia 37 33 De aceea, așa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el în cetatea aceasta, nici că săgeată va repezi într’însa, nici pavăză va aduce împotrivă-i și nici cu șanț o va împresura; 34 ci pe drumul pe care a venit pe acela se va întoarce și în cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul. 35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru ca de dragul Meu s’o mântuiesc și de dragul lui David, robul Meu”1. 36 Și a venit îngerul Domnului și a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; când s’au sculat dimineața, au găsit toate aceste trupuri moarte. 37 Iar Senaherib, regele Asirieni- lor, s’a întors și a plecat și a 1 Teodoret al Cirului: Dumnezeu mântuiește Ierusalimul nu de dragul locuitorilor lui, atât de nestatornici în fidelitatea lor față de Domnul, și nici de dragul lui Iezechia, a cărui inimă, totuși, a fost atinsă de trufie, ci de dragul propriului Său nume de proniator, ca și de acela al lui David, întemeietorul cetății. locuit în Ninive. 38 Și’n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia și au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon. Isaia 38 1 Și a fost în vremea aceea că Ie- zechia s’a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el și i-a zis: „Așa zice Domnul: Pune-ți casa’n rânduia- lă, că vei muri și nu vei trăi”. 2 Iar Iezechia s’a întors cu fața la perete și I s’a rugat Domnului, zicând: 3 „Adu-Ți aminte, Doamne, cum am umblat eu în fața Ta întru adevăr – cu inimă adevărată – și cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi”. Și a plâns Iezechia cu plângere mare. 4 Și a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând: 5 „Du-te și spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ți-am auzit-o, lacrimile ți le-am văzut, și iată că-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani. 6 Iar pe tine te voi izbăvi din mâna regelui Asirienilor și de dragul acestei cetăți te voi ocroti. Facerea 13 12 Avram s’a așezat în ținutul Canaan, iar Lot s’a așezat în cetățile din câmpie; și și-a întins corturile până la Sodoma. 13 Dar oamenii Sodomei erau răi și mari păcătoși împotriva lui Dumnezeu. 14 Deci a zis Domnul către Avram, după ce Lot se despărțise de el: „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești acum, caută spre mia- zănoapte și spre miazăzi și spre răsărit și spre apus, 15 că tot pământul pe care-l vezi ți-l voi da, ție și seminției tale, pentru vecie. 16 Pe urmașii tăi îi voi face mulți ca pulberea pământului; de va putea cineva să numere pulberea pământului, îi va număra și pe urmașii tăi. 17 Scoală-te; cutreieră pământul acesta’n lung și’n lat, că ție ți-l voi da!” 18 Și strămutându-și Avram cor- turile, a venit și s’a așezat la stejarul Mamvri, care este la Hebron2; și I-a zidit acolo un jertfelnic Domnului. Proverbele lui Solomon 14 27 Porunca Domnului e izvor de viață, și pe cel ce o are îl va face să se ferească de lațul morții. 28 Slava unui rege e o națiu- ne numeroasă, iar împuținarea poporului înseamnă prăbușirea celui puternic. 29 Omul cel mult-răbdător e mult și în lucrarea minții, dar omul nerăbdător e lipsit de minte. 30 Omul blând e doctor al inimii, dar inima zglobie e un vierme3 al oaselor. 31 Omul care apasă pe cel sărac Îl mânie pe Cel ce l-a făcut, dar cel care-l miluiește pe sărac, acela Îl cinstește. 32 Necredinciosul va fi aruncat în propria sa răutate, dar cel ce-și pune încrederea în credința4 lui, acela e drept. 33 În inima cea bună a omului se 2 Stejarul Mamvri, situat cam la 3 km nord de Hebron, va deveni un sim- bol important nu numai pentru istoria Evreilor, ci și pentru spiritualitatea creștină, mai ales prin episodul relatat în capitolul 18. 3 Literal: „car” (insecta care roade lemnul pe dinlăuntru). 4 „Credința” (aici): orice formă de adorare a lui Dumnezeu. află înțelepciunea, dar în inima celor lipsiți de minte totul e totuna. 34 Dreptatea înalță neamul, dar păcatele împuținează semințiile. 35 Un slujitor grijuliu îi este bi- neplăcut regelui și prin buna lui purtare îndepărtează necinstea. Proverbele lui Solomon 15 1 Mânia îi ucide chiar și pe în- țelepți;5 un răspuns potolit însă îndepărtează furia, în timp ce un cuvânt aspru o aprinde. 2 Limba înțelepților știe ce e bun, dar gura nemintoșilor strigă ce e rău. 3 Pretutindeni ochii Domnului îi cuprind și pe cei răi, și pe cei buni. 4 Vindecarea limbii e pom de viață, iar cel ce o păstrează se va umple de duh. 5 Cel fără minte își bate joc de învățătura tatălui său, dar cel ce-i păzește porunca e mai în- țelept. În dreptatea prisositoare este multă putere, dar necredin- cioșii vor fi smulși din pământ cu rădăcini cu tot. 6 În casele drepților e tărie mul- tă, dar roadele necredincioșilor vor pieri. 5 Stih propriu Septuagintei. 7 Buzele înțelepților sunt legate prin chibzuință, dar inimile ne- înțelepților nu sunt bine păzite. 8 Jertfele necredincioșilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite. 9 Căile necredincioșilor sunt urâ- ciune înaintea Domnului, dar El îi iubește pe cei ce umblă după dreptate. 10 Învățătura omului simplu o cu- nosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în rușine. 11 Iadul și pierzania Îi sunt în- vederate Domnului; cum dar să nu-I fie și inimile oamenilor? 12 Cel neînvățat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă și nici nu se va aduna laolaltă cu înțelepții. 13 Când inima e veselă, fața în- florește, dar când e strânsă, se posomorăște.6 14 Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvățați se de- 6 Cel ce cultivă gândurile păcătoase își face privirile din afară întunecate și posomorâte. Limba lui e mută pentru laudele dumnezeiești și nu vine în întâmpinarea nimănui spre fericirea lui. Dar cel ce cultivă răsadurile bune și nemuritoare ale inimii are fața bucuroasă și luminoasă. Limba lui e cântătoare la rugăciune și devine întru totul preadulce la cuvânt (Nichita Sti- thatul). prinde cu răul.7 Tâlcuire „În tot locul sunt ochii Domnului: ei văd pe cei răi și pe cei buni” (Pil- de 15, 3). O, de și-ar aminti puru- rea de asta făptura înțelegătoare! Atunci nu numai că nu ar îndrăzni să-și facă de cap pe față și să se dedea netrebniciilor trupești, ci nici lăuntric, în gândurile minții sale și în mișcările inimii sale n-ar îngădui nici un lucru neplă- cut lui Dumnezeu. Ar sta atunci cum stă un ostaș aflat pe front înaintea împăratului, cu toată luarea-aminte și asprimea față de sine însuși, pentru a nu se arăta necunoscător al regulamentului și a nu avea de suferit mânia și pedeapsa împărătească. Pentru noi, regulamentul sunt poruncile lui Dumnezeu, care arată și felul de gânduri care se cuvine, și felul de simțăminte și stări sufle- tești pe care trebuie să le avem; întru toate acestea trebuie să ne arătăm în bună regulă.8 7 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.