Astăzi, Vineri, 10 Octombrie, 2025 Sf. Mc. Evlampie și sora sa, Evlampia Sf. Cuv. Vasian și Teofil Mărturisitorul Efeseni 6 18 în toată vremea rugându-vă în- tru Duhul prin orice rugăciune și cerere; și’ntru aceasta privegheați cu toată stăruința, rugându-vă pentru toți sfinții 19 și pentru mine, ca oridecâteori voi deschide gura, să mi se dea cuvânt spre a face cu’ndrăznire cunoscută taina Evangheliei 20 – al cărei sol sunt eu în lanțuri –, pentru ca despre ea să vorbesc deschis, așa cum trebuie să vor- besc. 21 Iar ca să știți și voi cum mă aflu și ce fac, pe toate vi le va aduce la cunoștință Tihic, fratele iubit și slujitor credincios întru Domnul. 22 Pentru aceasta l-am trimis la voi, ca să aflați cum suntem și să vă mângâie inimile. 23 Pace fie-le fraților, și iubire cu credință, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul Iisus Hristos. 24 Harul fie cu toți cei ce’n curăție Îl iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos! Luca 4 22 Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…”. 23 Și El le-a zis: „Nici o’ndoială că-Mi veți spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine în- suți!; pe toate câte-am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă-le și aici, în patria ta…”. 24 Și le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa. 25 Și adevăr vă spun că multe vă- duve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani și șase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul, 26 și la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. 27 Și mulți leproși erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curățit, ci numai Neeman Sirianul”. 28 Și auzind acestea, toți cei din sinagogă s’au umplut de mânie. 29 Și sculându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zidită cetatea, ca să-L arunce jos. 30 Dar El, trecând prin mijlocul lor, S’a dus1 Tâlcuire Nazarinenii s-au mi- nunat de cuvânta- rea Domnului, în- să tot n-au crezut: îi împiedica piz- ma, precum a ară- tat însuși Domnul. Orișice patimă este potrivnică adevărului și binelui, însă zavistia mai mult decât toate, căci ființa ei o alcătuiesc minciuna și răutatea; această patimă este, dintre toate, cea mai nedreaptă și cea mai otrăvită și pentru cel care o poartă în sine, și pentru cel asu- pra căruia este îndreptată. În mic, ea se găsește la toți; omul pizmu- iește îndeobște pe cei de o seamă cu el și mai mult încă pe cei aflați mai presus. Egoismul se întărâtă și zavistia începe să cuprindă inima. Acest lucru nu e atât de chinuitor, Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 1 atunci când și celui pizmaș îi e deschisă calea spre propășire; dar când această cale este închisă, și mai ales când este închisă de către cel față de care deja s-a încropit zavistia, imboldurile ei sunt deja de nestăvilit: este cu neputință de împăcat. Zavistia cere răsturnarea potrivnicului și nu se liniștește până ce nu va reuși cumva să facă asta, ori până când nu obți- ne pieirea zavistnicului. Oamenii binevoitori, la care simțămintele de simpatie au întâietate asupra celor egoiste, nu suferă de pizmă. Acest fapt arată și celor care bo- lesc de pizmă calea spre stingerea ei. Aceștia trebuie să se grăbească a deștepta în sine bunăvoința, mai ales față de cei pe care îi pizmuiesc, și s-o arate prin fapte, iar zavistia se va domoli; încă puțină silință și ea, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va stinge de tot. Lăsând-o însă în voia ei, te va chinui, te va usca și te va băga în mormânt, dacă nu te vei birui pe tine însuți și nu te vei sili să faci bine celui pe care îl pizmuiești.2 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 2