Astăzi, Vineri, 25 Noiembrie, 2022 Odovania praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului; † Sf. Mare Mc. Ecate- rina; Sf. Mare Mc. Mercurie Evrei 11 8 Prin credință s’a supus Avra- am când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l pri- mească spre moștenire; și a ple- cat fără să știe’ncotro merge. 9 Prin credință a locuit el vre- melnic în ținutul făgăduinței ca’ntr’un ținut străin, trăind în corturi cu Isaac și cu Iacob, cei împreună-moștenitori ai acele- iași făgăduințe; 10 fiindcă el aștepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor și ziditor1 este Dumnezeu. 11 Prin credință însăși Sarra pri- mit-a putere să zămislească fiu, deși trecuse de vârsta cuvenită, pentru că și L-a socotit credin- cios pe Cel ce făgăduise; 12 iată deci cum dintr’un singur om, și acela ca și mort, s’au născut atâția urmași – mulți ca stelele cerului și ca nisipul cel fără de număr de pe țărmul mă- rii. 1 Izvoditor și ziditor: totodată arhi- tect și constructor. 13 Întru credință murit-au toți aceștia, fără să fi primit roade- le făgăduințelor, dar de departe văzându-le și îmbrățișându-le2, și mărturisind că străini sunt ei și călători pe pământ. 14 Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-și caută patrie; 15 și dacă s’ar fi gândit la aceea din care ieșiseră, ar fi avut vre- me să se’ntoarcă; 16 dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se rușinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate. Marcu 9 33 Și au venit în Capernaum. Și fiind ei în casă, i-a întrebat: „Ce vorbeați între voi pe drum?” 34 Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se sfădiseră unii cu alții, cine dintre ei este mai mare. 35 Și șezând jos, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a spus: 2 Ca pe niște realități. Vezi prima notă de la v. 1. Astăzi, Vineri, 25 Noiembrie, 2022 Odovania praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului; † Sf. Mare Mc. Ecate- rina; Sf. Mare Mc. Mercurie Evrei 11 8 Prin credință s’a supus Avra- am când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l pri- mească spre moștenire; și a ple- cat fără să știe’ncotro merge. 9 Prin credință a locuit el vre- melnic în ținutul făgăduinței ca’ntr’un ținut străin, trăind în corturi cu Isaac și cu Iacob, cei împreună-moștenitori ai acele- iași făgăduințe; 10 fiindcă el aștepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor și ziditor1 este Dumnezeu. 11 Prin credință însăși Sarra pri- mit-a putere să zămislească fiu, deși trecuse de vârsta cuvenită, pentru că și L-a socotit credin- cios pe Cel ce făgăduise; 12 iată deci cum dintr’un singur om, și acela ca și mort, s’au născut atâția urmași – mulți ca stelele cerului și ca nisipul cel fără de număr de pe țărmul mă- rii. 1 Izvoditor și ziditor: totodată arhi- tect și constructor. 13 Întru credință murit-au toți aceștia, fără să fi primit roade- le făgăduințelor, dar de departe văzându-le și îmbrățișându-le2, și mărturisind că străini sunt ei și călători pe pământ. 14 Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-și caută patrie; 15 și dacă s’ar fi gândit la aceea din care ieșiseră, ar fi avut vre- me să se’ntoarcă; 16 dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se rușinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate. Marcu 9 33 Și au venit în Capernaum. Și fiind ei în casă, i-a întrebat: „Ce vorbeați între voi pe drum?” 34 Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se sfădiseră unii cu alții, cine dintre ei este mai mare. 35 Și șezând jos, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a spus: 2 Ca pe niște realități. Vezi prima notă de la v. 1. „Dacă vrea cineva să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor”. 36 Și luând un copil, l-a pus în mijlocul lor; și luându-l în brațe, le-a zis: 37 „Tot cel ce va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M’a trimis pe Mine”. 38 Și I-a zis Ioan: „Învățătorule, am văzut pe cineva, care nu merge cu noi, scoțând demoni în numele Tău; și l-am oprit, pen- tru că el nu merge cu noi”. 39 Iar Iisus a zis: „Nu-l opriți, că nu e nimeni care să facă o minune în numele Meu și după aceea să poată degrab să Mă vorbească de rău. 40 Fiindcă cel ce nu-i împotriva noastră e pentru noi. 41 Că oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevăr vă spun că nu-și va pier- de răsplata.3 3 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire Mântuitorul dă un copil ca pildă de credință și via- ță. Simplitatea credinței naște simplitatea vie- ții, iar din amân- două ia naștere o stare duhovnicească pilduitoare. Lăsați raționalismul să intre în suflet; el va pricinui acolo dez- binare și îndreptățindu-se cum că vrea să rânduiască mai bine lucrurile, va da peste cap to- tul. Filozofarea deșartă strigă întotdeauna: „Asta nu-i bună, cealaltă nu-i bună; lăsați-mă pe mine și o să fac eu altfel totul; cele vechi nu mai sunt bune, m-am plictisit de ele”. Dar ea nu face nicicând vreun lucru bun, ci numai strică. Mintea trebuie să asculte de ceea ce a poruncit Domnul. Drept este că ea a fost numită împăratul trupului; dar acestui împărat nu i s-a dat pu- terea de a legiui, ci numai cea de a împlini; îndată ce se apucă să legiuiască, născocește aiureli îngrozitoare, strică și rânduieli- le morale, și pe cele religioase, și pe cele lumești, și pe cele politice; totul se întoarce pe dos. Mare nefericire e pentru socie- tate atunci când i se dă minții libertatea de a se înălța, fără „Dacă vrea cineva să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor”. 36 Și luând un copil, l-a pus în mijlocul lor; și luându-l în brațe, le-a zis: 37 „Tot cel ce va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M’a trimis pe Mine”. 38 Și I-a zis Ioan: „Învățătorule, am văzut pe cineva, care nu merge cu noi, scoțând demoni în numele Tău; și l-am oprit, pen- tru că el nu merge cu noi”. 39 Iar Iisus a zis: „Nu-l opriți, că nu e nimeni care să facă o minune în numele Meu și după aceea să poată degrab să Mă vorbească de rău. 40 Fiindcă cel ce nu-i împotriva noastră e pentru noi. 41 Că oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevăr vă spun că nu-și va pier- de răsplata.3 3 Sfânta Scriptură versiune diorto- sită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania Tâlcuire Mântuitorul dă un copil ca pildă de credință și via- ță. Simplitatea credinței naște simplitatea vie- ții, iar din amân- două ia naștere o stare duhovnicească pilduitoare. Lăsați raționalismul să intre în suflet; el va pricinui acolo dez- binare și îndreptățindu-se cum că vrea să rânduiască mai bine lucrurile, va da peste cap to- tul. Filozofarea deșartă strigă întotdeauna: „Asta nu-i bună, cealaltă nu-i bună; lăsați-mă pe mine și o să fac eu altfel totul; cele vechi nu mai sunt bune, m-am plictisit de ele”. Dar ea nu face nicicând vreun lucru bun, ci numai strică. Mintea trebuie să asculte de ceea ce a poruncit Domnul. Drept este că ea a fost numită împăratul trupului; dar acestui împărat nu i s-a dat pu- terea de a legiui, ci numai cea de a împlini; îndată ce se apucă să legiuiască, născocește aiureli îngrozitoare, strică și rânduieli- le morale, și pe cele religioase, și pe cele lumești, și pe cele politice; totul se întoarce pe dos. Mare nefericire e pentru socie- tate atunci când i se dă minții libertatea de a se înălța, fără a o înfrâna cu adevărul dum- nezeiesc! Asta atrage mânia lui Dumnezeu. Despre aceasta s-a zis: „Ascunde-ți-vă puțin, până ce va trece”. Atunci când clo- cotește samavolnicia minții, cel mai bine este să te ascunzi în simplitatea credinței; în vreme de furtună este mai bine să stai acasă și să nu ieși, nădăjduind în tine însuți, să te lupți cu ea; iar în vremea furtunii rătăcirii minții nu este bine să te lupți cu ea și să pui mâna pe arma filozo- fării ca să-i stai împotrivă. Sim- plitatea credinței este mai bună decât filozofarea; îmbracă-te în ea ca într-o platoșă, și nu vei fi biruit.4 4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.a o înfrâna cu adevărul dum- nezeiesc! Asta atrage mânia lui Dumnezeu. Despre aceasta s-a zis: „Ascunde-ți-vă puțin, până ce va trece”. Atunci când clo- cotește samavolnicia minții, cel mai bine este să te ascunzi în simplitatea credinței; în vreme de furtună este mai bine să stai acasă și să nu ieși, nădăjduind în tine însuți, să te lupți cu ea; iar în vremea furtunii rătăcirii minții nu este bine să te lupți cu ea și să pui mâna pe arma filozo- fării ca să-i stai împotrivă. Sim- plitatea credinței este mai bună decât filozofarea; îmbracă-te în ea ca într-o platoșă, și nu vei fi biruit.4 4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an.