Astăzi, Miercuri, 16 Aprilie, 2025 Sfânta și Marea Miercuri (Denie) Sf. Mc. fecioare Agapia, Irina și Hionia Iezechiel 2 3 Și mi-a zis: „Fiul omului, te tri- mit la casa lui Israel, la cei ce s’au răzvrătit împotriva Mea; la ei, care s’au răzvrătit împotriva Mea, ei și părinții lor, până’n ziua de astăzi. 4 Și fiindcă ei sunt copii neobră- zați și cu inima împietrită, Eu te trimit la ei, iar tu le vei spune: Așa grăiește Domnul: 5 Doar-doar vor auzi ori se vor teme – fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiți – și vor cunoaște că profet ești tu între ei. 1 6 Iar tu, fiul omului, să nu te temi de ei, și nici să te înspăimânți de fața lor – fiindcă ei își vor ieși din minți și se vor ridica împotrivă-ți de jur-împrejur, iar tu locuiești în mijlocul scorpionilor –, de vorbele lor să nu te temi și de fața lor să nu te înspăimânți, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiți. 7 Și tu le vei grăi cuvintele Mele; doar-doar vor auzi ori se vor te- me, fiindcă ei sunt un neam de Literal: „o casă de răzvrătiți”. În limbajul biblic, prin „casă” se înțelege și familia, casnicii sau neamul. 1 răzvrătiți. 8 Iar tu, fiul omului, ascultă-L pe Cel care-ți grăiește; tu să nu te răzvrătești, așa cum face casa răzvrătirii; deschide-ți gura și mă- nâncă ce-ți dau Eu”. 9 Și m’am uitat; și, iată, o mână întinsă spre mine; și în ea, o carte făcută sul. 10 Și El a desfăcut-o în fața mea: era scrisă și pe dinlăuntru, și pe dinafară; și erau scrise în ea plân- gere și bocet și vai. Iezechiel 3 1 Și mi-a zis: „Fiul omului, mănân- că această carte și du-te și grăiește către fiii lui Israel!” 2 Astfel mi-a deschis el gura și m’a făcut să mănânc cartea. 3 Și mi-a zis: „Fiul omului, gura ta va mânca și pântecele tău se va sătura cu această carte care ți se dă!” Așa că am mâncat-o; și-n gura mea era dulce ca mierea. Ieșirea 2 11 Și a fost că după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la frații săi, fiii lui Israel, și le-a văzut corvezile. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre frații săi, dintre fiii lui Israel. 12 Uitându-se de jur-împrejur și văzând că nu-i nimeni prin preaj- mă, el l-a ucis pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13 A doua zi a ieșit din nou și a văzut doi evrei certându-se și i-a zis celui ce purta vina: „De ce-l bați tu pe aproapele tău?…”. 14 Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine domn și judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine așa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?” Și s’a spăimântat Moise și a zis: „Ieșit-a oare la lumină fapta pe care am făcut-o?” 15 Faraon însă a aflat despre aceas- tă faptă și căuta să-l ucidă pe Moise, dar Moise a fugit de fața lui Faraon și s’a dus să locuiască în țara Madian. Și dac’a sosit în țara Madian, s’a oprit la o fântână. 16 Preotul din Madian avea șapte fete, care pășteau oile tatălui lor, Ietro . Și venind ele acolo, au scos apă până ce-au umplut adăpăto- 2 Numele propriu al preotului din Madian e redat aici numai de textul Septuagintei. 2 rile, ca să adape oile lui Ietro, tatăl lor. 17 Dar au venit păstorii și le-au alungat. Atunci Moise s’a ridicat, le-a luat apărarea, a scos apă și le-a adăpat oile. 18 Dar când ele au venit la Raguel, tatăl lor , acesta le-a zis: „Cum de-ați venit voi astăzi atât de de- vreme?” 3 19 Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă și ne-a adăpat oile”. 20 Zis-a el către fiicele sale: „Unde e? cum de l-ați lăsat așa? Che- mați-l să mănânce! ”4 21 Și a rămas Moise la omul acela, iar el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soție. 22 Ea a zămislit și a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherșom, zicând: „Străin sunt eu în țară străină”. Și dac’a zămislit iarăși, ea a mai născut un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zicând: „Dumnezeul părintelui meu mi-a fost ajutor și m’a scăpat din mâna 5 După toate probabilitățile, un al doilea nume al socrului lui Moise. Cert rămâne acela de Ietro. 3 Literal: „să mănânce pâine”. Expresie ebraică pentru „a lua masa”, „a prânzi”. 4 În sensul de „rezident”, „locuitor temporar”. 5lui Faraon” .6 Iov 2 1 Și a fost că’n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la’nfățișare înaintea Domnului , venit-a și Diavolul în mijlocul lor să I se’nfățișeze Domnului. 7 2 Și Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?” Iar Diavolul a zis în fața Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer și hoinărind de-a lungul și de-a latul, iată c’am ve- nit”. 3 Și Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Și măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe ne- drept să-și piardă averile, el încă se ține statornic în neprihana lui!” 4 Și răspunzând Diavolul, a zis că- tre Domnul: „Cojoc pentru cojoc!8 Această a doua jumătate a versetu- lui se află numai în unele versiuni ale Septuagintei (printre care și ediția de Frankfurt 1597), în acord cu 18, 4. 6 Versetele 1-6 alcătuiesc o paralelă destul de strânsă cu 1, 6-12. 7 Textual: „Piele pentru piele!” Expre- sie populară prin care Diavolul vrea să sugereze că legătura dintre om și Dum- nezeu e un fel de târg în folosul celui mai abil: dacă Iov, prin resemnare, izbutește 8 Că dacă-i vorba de viața lui, dă omul tot ce are. 5 Nu așa ne-a fost vorba! Dimpo- trivă, ia întinde-ți mâna și atin- ge-te de osul și de carnea lui, și vezi dacă nu te va blagoslovi’n obraz!…”. 6 Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ți-l dau ție pe mână; numai de viața lui să nu te-atingi!” 7 Diavolul a plecat de dinaintea Domnului și l-a lovit pe Iov cu bubă rea din tălpi până’n creștet.9 8 Și a luat Iov un ciob ca să-și radă puroaiele și s’a așezat pe gunoi, în afara cetății.10 9 Și dac’a trecut o vreme și înc’o vreme , zis-a către el femeia lui:11 să scape cu viață și cu trupul întreg, tot ceea ce pierduse se poate reface. Nu e vorba de lepră, ca în unele traduceri, ci de boala care constituise a șasea plagă a Egiptului (Iș 9, 9-11), termenul grecesc fiind același și desem- nând o explozie de inflamații purulente și dureroase pe toată suprafața corpului uman. 9 În afara orașului se afla un loc în care se depozitau gunoaiele, cărora, din când în când, li se dădea foc. Așa se face că Textul Ebraic îl așază pe Iov „în mijlocul cenușii” sau „printre cenuși”. Deși nu erau lepră, bubele puteau indica un început al acestei boli, ceea ce presu- punea izolarea suferindului, evitându-se astfel posibila contaminare. 10 Literal: „Și trecând vreme multă”. Nuanță proprie Septuagintei: izolarea 11 „Până când oare te vei mai răbda, zicând: – Iată, încă puțin să mai aștept întru nădejdea mântuirii mele!?… Că iată, amintirea ta s’a șters de pe pământ, și chiar aceea a feciorilor tăi și a fiicelor tale, pe care’n dureri și chinuri i-am purtat în pântece și pentru care’n zadar cu osteneli m’am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermi- lor, nemișcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică și umblu din loc în loc și din casă’n casă, așteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile și de durerile ce mă cuprind acum… Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, și mori!”12 10 Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbești tu ca o feme- ie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda și pe cele re- le?…”. Și’n toate aceste întâmplări ce s’au petrecut asupră-i, nimic n’a greșit Iov cu buzele sale’n fața lui Dumnezeu. lui Iov se consumă nu numai în spațiu, ci și în timp. În Versiunea Masoretică versetul 9 sună astfel: „Femeia lui i-a zis: – Încă te mai încăpățânezi în neclintirea ta? Blesteamă-L pe Dumnezeu și mori!” Dezvoltarea îi e proprie Septuagintei, iar ediția Rahlfs o notează cu 9a-9c. 12 Matei 26 6 Și fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El ședea la masă. 8 Și văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?, 9 că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săraci- lor”. 10 Dar Iisus, știindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceți supărare feme- ii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; 11 că pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea .13 12 Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. 13 Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. 14 Atunci unul din cei doispreze- Între fapta bună ca pomană și fapta bună ca expresie concretă a iubirii de aproapele (printre altele, îngroparea ce- lor morți), ultima îi este superioară celei dintâi. În inima ei, femeia își presimțea rolul de mironosiță. 13 ce, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei 15 le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și eu vi-l voi da în mână?” Iar ei i-au dat treizeci de arginți. 16 Și de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor.14 Tâlcuire Tăcut-a Domnul miercuri și joi pâ- nă seara, pentru ca în seara aceasta să reverse o cu- vântare către uce- nici căreia nu i se poate afla asemănare nu doar în toate scrierile ome- nești, dar nici măcar în Scripturile dumnezeiești. Acum, după cum ne arată Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicată ungerea Lui cu mir, căci aceasta Îi slujea ca pregătire pentru moarte. Înaintea ochilor Lui deja nu se mai află altceva decât moartea – taina din urmă a venirii Sale pe pământ pentru a noastră mântuire. Să ne adâncim și noi în contemplarea acestei morți de taină, pentru a scoate din ea Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 14 bună nădejde de mântuire pentru sufletele noastre cele împovărate de păcate multe și care nu știu cum să-și afle tihnă de mustrările conștiinței ce se deșteaptă și de simțirea că dreaptă este înfrico- șata și nemitarnica judecată a lui Dumnezeu care plutește deasupra noastră.15 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 15