Astăzi, Duminică, 11 Mai, 2025 Sf. Sfințit Mc. Mochie preotul; Sf. Ier. Metodie și Sf. Cuv. Chiril, luminătorii slavilor – Duminica a IV-a după Paști Psalmul 46 6 Cântați Dumnezeului nostru, cântați-I, cântați Împăratului nos- tru, cântați-I, Psalmul 46 1 Bateți din palme , voi, toate nea- murile, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie, 1 2 Faptele Apostolilor 9 32 Și a fost că Petru a trecut pe la toți și a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. 33 Și acolo a găsit un om cu numele Enea, care de opt ani zăcea în pat, că era paralitic. 34 Și Petru i-a zis: „Enea, te vin- decă Iisus Hristos; ridică-te și strânge-ți patul!” Și el îndată s’a ridicat; 35 și l-au văzut toți cei ce locuiau în Lida și în Saron, care s’au și Bătaia din palme, ritmică, făcea par- te din ritualul iudaic al marilor celebrări religioase. 1 alalázo = a scoate strigăte de luptă în fața inamicului; a scoate strigăte de bucurie în caz de victorie. În ceremoniile religioase iudaice strigătele de bucurie însoțeau bătaia din palme. 2 întors la Domnul. 36 Iar în Ioppe era o uceniță cu nu- mele Tavita, ceea ce în tâlcuire se zice Căprioara . Aceasta era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. 3 37 Și a fost că în zilele acelea ea s’a îmbolnăvit și a murit. Și după ce au scăldat-o, au pus-o în odaia de sus. 38 Și fiind Lida aproape de Ioppe, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis la el doi bărbați, rugându-l: „Nu pregeta să vii până la noi”. 39 Și Petru, sculându-se, a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus; și l-au înconjurat toa- te văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara pe când era cu ele. 40 Și Petru, după ce i-a scos afa- ră pe toți, a îngenuncheat și s’a rugat; și întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!” Iar ea și-a deschis ochii și, văzându-l pe Petru, a șezut în capul oaselor. 41 Iar Petru i-a dat mâna și a ri- dicat-o și, chemându-i pe sfinți și pe văduve, le-a dat-o vie. 42 Și s’a făcut cunoscută aceasta în Grecescul Dorkas îl traduce pe ara- maicul Tabitha, ambele însemnând, de fapt, gazelă. 3 întreaga Ioppe și mulți au crezut în Domnul. Ioan 5 1 După acestea era o sărbătoare a Iudeilor, și Iisus S’a suit la Ierusa- lim. 2 Iar în Ierusalim, lângă Poar- ta Oilor, este o scăldătoare care se numește pe evreiește Betezda, având cinci pridvoare .4 3 În acelea zăcea mulțime de bol- navi: orbi, șchiopi, uscați, aștep- tând mișcarea apei. 4 Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare și tulbura apa; și cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea să- nătos de orice boală era ținut. 5 Și era acolo un om care de trei- zeci și opt de ani era bolnav. 6 Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară Betezda = Casa Milostivirii. Patru pridvoare alcătuiau cele patru laturi ale piscinei, în timp ce al cincilea o tăia în două pe linia unde se întâlneau apele a două bazine învecinate. 4 înaintea mea”. 8 Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ți pa- tul și umblă!” 9 Și îndată omul s’a făcut sănătos; și și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. 10 Deci ziceau Iudeii către cel vin- decat: „E sâmbătă și nu-ți este îngăduit să-ți iei patul”. 11 Iar el le-a răspuns: „Cel care m’a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ți patul și umblă!” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul și umblă!?” 13 Dar cel vindecat nu știa cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulțime în acel loc. 14 După aceasta l-a găsit Iisus în templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greșești, ca să nu-ți fie ceva mai rău”. 15 Omul s’a dus și le-a spus Iudei- lor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 5 Tâlcuire „De acum te-ai făcut sănătos; să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău.” Păcatul nu vătăma doar trupul, ci și sufletul. Uneori, lucrul e cât se poate de vădit; alteori, nu atât de vădit, dar adevărul rămâne adevăr, că și bolile trupului sunt toate și întotdeauna urmare a păcatelor și pentru păcate. Păcatul se săvâr- șește în suflet și îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul își trage viața de la suflet, firește că un su- flet bolnav nu poate oferi trupului o viață sănătoasă. Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc și urât are o înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătății trupești; dar dacă stai să te gândești că el ne desparte de Dumnezeu, Care este Izvorul vieții, și îl pune pe om în potrivnicie față de toate legile care lucrează atât în el, cât și în natură, te vei minuna cum de rămâne viu păcătosul după ce a păcătuit. Pricina este numai mi- la lui Dumnezeu, care așteaptă pocăința și întoarcerea lui. Prin urmare, bolnavul este dator, mai înainte de orice, să se grăbească a se curați de păcat și să se împace în conștiința sa cu Dumnezeu. Acest lucru netezește și drumul lucrării binefăcătoare a medicamentelor. Am auzit că era un doctor de sea- mă care nu se apuca de tratament până ce bolnavul nu se spovedea și nu se împărtășea cu Sfintele Taine; și cu cât era mai anevoie de vindecat boala, cu atât cerea mai stăruitor acest lucru.6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 6