Astăzi, Vineri, 18 Iulie, 2025 †) Sf. Mc. Emilian de la Durostorum Sf. Cuv. Pamvo 1 Corinteni 4 5 Așadar, nu judecați ceva înainte de vreme, înainte de a veni Dom- nul, Cel ce va aduce la lumină pe cele ascunse ale întunericului și va vădi gândurile inimilor. Și atunci fiecare-și va avea de la Dumnezeu lauda. 1 6 Iar pe acestea, fraților, despre mine și despre Apollo le-am zis de dragul vostru, pentru ca din pilda noastră să nu treceți peste ce este scris , ca să nu vă făliți cu unul sau cu altul împotriva celuilalt . 2 3 7 Căci cine te deosebește pe tine de alții? Și ce ai tu pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești ca și cum nu l-ai fi primit? 8 Iată, sunteți sătui!…, iată, v’ați îmbogățit!…; fără noi ați ajuns regi!…, și măcar de-ați fi ajuns, = Proiectele, planurile, intențiile, scopurile (ascunse în inimă). 1 Referire probabilă la un proverb cu- noscut cititorilor. 2 Partizanatul pentru unul sau altul din apostoli nu le poate fi decât dăună- tor celorlalți și, până la urmă, tuturor. 3 ca să domnim și noi împreună cu voi!…4 Matei 13 44 Asemănatu-s’a împărăția ceru- rilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care a găsit-o un om și a tăinuit-o; și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45 Se mai aseamănă împărăția ce- rurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; 46 și aflând un mărgăritar de mare preț, s’a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. 47 Se mai aseamănă împărăția ce- rurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești; 48 iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal și au șezut și au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Suită de sarcasme la adresa celor ce credeau că prin ei înșiși au pus mâna pe împărăția cerurilor și pe toate bunătățile ei. 4 49 Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți5 50 și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea și scrâș- nirea dinților. 51 Înțeles-ați toate acestea?” Zis-au Lui: „Da, Doamne!” 52 Iar El le-a zis: „De aceea, ori- ce cărturar cu învățătură despre împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi și vechi”.6 53 Și după ce Iisus a sfârșit aceste parabole, a plecat de acolo. 54 Și venind în patria Sa, îi învă- ța în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterile?7 Propoziție defectuoasă gramatical, dar corectă teologic: Cei răi vor fi nu numai separați de cei buni, ci și des- părțiți între ei, izolați individual; în iad ar putea să existe comunitate, nu însă și comuniune. 5 E vorba de cărturarul creștin, pose- sor atât al Legii Vechi cât și al celei Noi, ambele făcând parte din una și aceeași vistierie. 6 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 7 Tâlcuire Venind în Naza- ret, Domnul n-a aflat acolo credin- ță. Simplitatea lui cea văzută i-a îm- piedicat pe naza- rineni să întrevadă slava și dumnezeirea Lui cea nevăzută. Nu la fel se întâmplă și cu creștinul? Dogme- le creștinești sunt foarte simple la arătare; dar pentru mintea ce pătrunde înlăuntrul lor, ele alcă- tuiesc un sistem atotcuprinzător și desăvârșit, pe care nu l-a zămislit și nu poate să-l zămislească nici o minte zidită. Cugetarea trufașă, aruncând o privire fugară asupra simplității evanghelice, o leapădă și începe să-și construiască sin- gură un „edificiu al cunoașterii”, imens, după părerea ei, din care se deschid, pasămite, perspective largi. În realitate, acest edificiu este clădit din cărți de joc, iar orizontul lui e alcătuit din miraje, păreri ale imaginației înfierbânta- te. Și cu un astfel de om degeaba stai de vorbă. Pe oricine vrea să-i schimbe părerile, e gata, împreună cu confrații săi, să îl arunce îndată de pe munte în prăpastie; adevărul însă trece întotdeauna nevătămat prin mijlocul lor și merge la alte suflete, în stare să-l primească.8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 8