Astăzi, Duminică, 27 Aprilie, 2025 Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului Duminica a II-a după Paști (a Sf. Apostol Toma) Psalmul 146 5 Mare este Domnul nostru și mare Îi este tăria și priceperii Sale nu-i este hotar. Psalmul 134 3 Lăudați-L pe Domnul, că este bun, cântați numelui Său, că este bun; Faptele Apostolilor 5 12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau într’un cuget în pridvorul lui Solomon. 13 Și nimeni dintre ceilalți nu în- drăznea să li se alăture, dar popo- rul îi preamărea. 14 Și din ce în ce mai mult se adău- gau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei, 15 încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi pentru ca, atunci când vine Petru, măcar umbra lui să um- brească pe vreunul din ei.1 În limbajul noutestamentar, verbul „a umbri” semnifică acțiunea prin care Dumnezeu Își exercită puterea sau Își revarsă harul asupra uneia sau mai mul- tor persoane umane. În cazul de față, prin Petru; în cazul Fecioarei Maria, prin Duhul Sfânt (Lc 1, 35); în cazul 1 16 Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de du- huri necurate, și toți se vindecau. 17 Și sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el – cei din nea- mul saducheilor –, s’au umplut de invidie. 18 Și au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temnița obștească. 19 Dar în timpul nopții un înger al Domnului a deschis ușile temniței și scoțându-i afară, le-a zis: 20 „Mergeți și stați drept și grăiți-i poporului în templu toate cuvin- tele Vieții acesteia ”.2 Ioan 20 19 Deci, fiind seară în acea zi de’ntâi a săptămânii, și ușile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunați de frica Iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” 20 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s’au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. 21 Atunci Iisus le-a zis iarăși: „Pace vouă! Așa cum Tatăl M’a trimis pe schimbării la față, printr’un nor luminos (Mt 17, 5; Mc 9, 7). Viața cea nouă, de sub Har, princi- palul obiect al predicii apostolice. 2 Mine, tot astfel și Eu vă trimit pe voi”. 22 Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!, 23 cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi”. 24 Dar Toma, unul din cei dois- prezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25 Deci i-au zis ceilalți ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. 26 Și, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăși înlăuntru, și Toma îm- preună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul tău încoace; și vezi mâinile Mele; și adu-ți mâna ta și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredin- cios, ci credincios!” 28 Răspunzând Toma, I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29 Iisus i-a zis: „Pentru că M’ai văzut, ai crezut; fericiți cei ce au crezut fără să fi văzut!” 30 Și încă multe alte minuni a făcut Iisus în fața ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Iar acestea s’au scris, pentru ca voi să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, viață să aveți întru numele Lui.3 Tâlcuire „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, a strigat Sfân- tul Apostol To- ma. Simțiți, oare, cu câtă putere s-a agățat el de Domnul și cât de strâns Îl ține? Cel care se îneacă ține mai strâns scândura prin care nădăjduiește să se izbăvească de moartea în valuri. Să mai adăugăm că cel ce nu-L are astfel pe Domnul față de sine și nu este astfel față de Domnul, acela încă nu crede în Domnul așa cum se cuvine. Noi spunem „Domnul Mântuitorul”, înțelegând prin asta că El este Mântuitorul tuturor; iar Toma zice: „Domnul Mântuitorul meu”. Cel care spune: „Mântui- torul meu”, acela simte mântuirea ce vine de la El, iar simțămân- tul mântuirii este împreunat cu Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 3 simțământul pierzaniei din care îl scoate Mântuitorul pe cel mân- tuit. Atunci când omul, care prin firea lui e iubitor de viață, își simte pierzarea aproape, știind că sin- gur nu se poate mântui, se simte îndemnat să-L caute pe Mântui- torul. Atunci când Îl află și simte puterea mântuirii ce vine de la Dânsul, se apucă de El cu tărie și nu vrea să se desprindă de Dânsul, de-ar fi și omorât pentru asta. În- tâmplări de acest fel nu numai că sunt închipuite cu mintea, ci sunt și trăite în fapt în viața duhovni- cească a creștinului. După aceea, atât credința lui, cât și unirea cu Hristos devin din ce în ce mai puternice, ca viața sau ca moartea. Un om aflat în această stare strigă fără fățărnicie: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 4